„Micro-fulgerele” ar putea explica apariția vieții pe Pământ: Ce au descoperit cercetătorii
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/03/micro-fulgere.jpg)
Oamenii de știință de la Universitatea Stanford au identificat un fenomen numit „micro-fulgere (microlightning)” care ar putea rescrie teoria formării primelor molecule organice necesare vieții. Spre deosebire de ipoteza clasică Miller-Urey, care susținea că descărcările electrice din furtuni au contribuit la formarea primelor blocuri ale vieții, noua cercetare sugerează că un proces mult mai blând, desfășurat în cețurile oceanice, ar fi avut un rol esențial.
Micro-fulgerele: descărcările electrice invizibile din picăturile de apă
Experimentul echipei de la Stanford a demonstrat că picăturile minuscule de apă încărcate electric pot produce descărcări luminoase de dimensiuni microscopice. Aceste descărcări, denumite „micro-fulgere”, sunt capabile să ionizeze gazele din aerul înconjurător și să faciliteze legarea atomilor de carbon și azot în compuși organici mai mari.
Acest mecanism oferă o nouă perspectivă asupra modului în care s-au putut forma primele molecule esențiale pentru viață, precum aminoacizii și componentele ADN-ului. Spre deosebire de teoria inițială a lui Miller și Urey, care presupunea că doar fulgerele din atmosfera primordială ar fi putut genera acești compuși, microlightning sugerează că procese mai subtile și omniprezente ar fi putut juca un rol decisiv.
„Descărcările electrice dintre picături de apă de dimensiuni diferite pot genera toate moleculele organice observate în experimentul Miller-Urey”, explică Richard Zare, chimist și autor principal al studiului.
„Propunem că acesta este un nou mecanism de sinteză prebiotică a moleculelor fundamentale vieții”.
În 1952, chimistul american Stanley Miller, sub supravegherea laureatului Nobel Harold Urey, a efectuat un experiment crucial pentru înțelegerea originii vieții. Prin circularea unui amestec de apă încălzită și gaze simple (precum metan și amoniac) printr-un sistem de tuburi și aplicarea unui arc electric, Miller a demonstrat că pot fi sintetizate aminoacizi.
Totuși, teoria Miller-Urey a fost mereu dezbătută, deoarece fulgerele ar fi fost relativ rare comparativ cu dimensiunea uriașă a oceanelor primordiale. Dacă doar fulgerele ar fi fost responsabile de formarea moleculelor organice, acest proces ar fi trebuit să dureze extrem de mult timp pentru a transforma oceanele într-o „supă chimică” plină de potențial biologic.
Noua descoperire arată că picăturile fine de apă din cețurile oceanice ar fi putut juca un rol crucial în această chimie primitivă. Cercetătorii au demonstrat că atunci când un nor de picături de apă este expus la gaze precum azot, metan, amoniac și dioxid de carbon, se pot forma molecule organice esențiale, inclusiv uracil (o bază azotată a ARN-ului), glicină (un aminoacid fundamental) și cianură de hidrogen, un precursor important al altor molecule biologice.
Implicațiile descoperirii pentru viața extraterestră
Această teorie nu doar că redefinește modul în care viața ar fi putut apărea pe Pământ, dar ridică și întrebări despre posibilitatea existenței vieții în alte colțuri ale Universului. Oriunde există apă care este pulverizată într-o atmosferă potrivită, ar putea exista condiții favorabile pentru formarea compușilor organici esențiali.
„Pe Pământul timpuriu, erau pulverizări de apă peste tot – în fisuri, pe stânci – iar acestea ar fi putut acumula și genera reacțiile chimice necesare”, explică Zare.
„Cred că acest mecanism rezolvă multe dintre problemele pe care oamenii le-au avut cu ipoteza Miller-Urey”.
Această descoperire nu exclude alte mecanisme posibile, precum reacțiile produse de fulgere, impacturile meteoriților sau transportul compușilor organici de către comete. Însă arată că există mai multe căi prin care viața ar fi putut lua naștere, ceea ce sugerează că biochimia ar putea fi o caracteristică inevitabilă a Universului.
Studiul a fost publicat în Science Advances și deschide noi perspective asupra proceselor chimice care ar fi putut da naștere vieții, atât pe Pământ, cât și pe alte planete similare.