Inteligența pe Pământ a evoluat independent de cel puțin două ori: Ce au descoperit specialiștii

Descoperiri recente sugerează că păsările și mamiferele au dezvoltat circuite neuronale complexe separat, indicând evoluții paralele ale inteligenței vertebratelor.

Păsările: Genii cu creiere mici

Mult timp, păsările au fost privite ca niște creaturi lipsite de inteligență superioară, în mare parte din cauza dimensiunii reduse a creierului și a lipsei unei structuri similare cu neocortexul mamiferelor. Într-adevăr, creierul unei păsări poate cântări doar câteva grame, comparativ cu cele câteva sute de grame ale unui cimpanzeu, dar comportamentul lor contrazice această aparență. Ciori care folosesc unelte, corbi care planifică pentru viitor sau pițigoi care memorează locația a zeci de mii de semințe – toate sunt dovezi ale unei inteligențe sofisticate.

Această discrepanță a pus la îndoială ideea că pentru a avea abilități cognitive avansate este nevoie de o arhitectură cerebrală specifică, precum neocortexul uman. Adevărul pare să fie mai complex. Păsările dispun de o regiune cerebrală numită dorsal ventricular ridge (DVR), care deși nu arată ca neocortexul, are o funcționalitate similară, potrivit cercetărilor inițiate în anii ’60 de neuroanatomistul Harvey Karten. Studiile ulterioare au demonstrat că aceste regiuni ale creierului aviar sunt capabile de procesare cognitivă complexă, punând păsările pe picior de egalitate cu mamiferele în ceea ce privește inteligența.

Două drumuri spre același scop

O întrebare centrală în neurobiologie a fost dacă circuitele neuronale complexe au fost moștenite de la un strămoș comun al păsărilor și mamiferelor sau dacă au apărut independent în ambele linii evolutive. Cercetările recente, publicate în Science în februarie 2025, sugerează clar că inteligența a evoluat separat în cele două grupuri. Deși circuitele cerebrale ale păsărilor și mamiferelor par similare ca structură și funcție, dezvoltarea lor în embrion arată diferențe semnificative.

Horoscopul zilei de marți, 24 iunie 2025. Zodia care renaște, începe un proces amplu de transformare, norocul va fi de partea ei

Cum să scapi de țânțarii din cameră, fără produse toxice. Metode naturale pe care le poți încerca

Două echipe de cercetători, folosind tehnologia secvențierii ARN la nivel de celulă, au urmărit dezvoltarea neuronilor în creierul embrionar al șoarecilor, găinilor și gecoșilor. Rezultatele au arătat că regiunile cerebrale asociate cu inteligența – DVR-ul la păsări și neocortexul la mamifere – se dezvoltă din regiuni diferite ale creierului embrionar. Cu alte cuvinte, aceste structuri nu au o origine comună, ci au evoluat convergent – un exemplu clasic de evoluție paralelă, în care soluții similare apar în linii evolutive diferite pentru a rezolva aceleași probleme adaptative.

Mai mult, s-a descoperit că păsările pot forma aceleași tipuri de neuroni pornind din regiuni diferite ale creierului, o flexibilitate care lipsește la mamifere. Aceasta arată că există mai multe căi biologice pentru a ajunge la același tip de circuit inteligent.

Convergența evolutivă și lecții pentru Inteligența Artificială

Ideea că inteligența ar avea o singură „rețetă” a fost subminată de aceste noi descoperiri. Atât păsările, cât și mamiferele au reușit să construiască circuite neuronale complexe prin metode diferite, dar rezultatul a fost același: un creier capabil de învățare, planificare și raționament. Acest fenomen, numit convergență evolutivă, nu este nou în biologie. Ochii asemănători camerei de luat vederi au apărut independent la cefalopode și vertebrate, iar zborul a fost atins separat de păsări, lilieci și insecte.

Cercetătorii subliniază că natura nu are o singură cale spre inteligență, iar acest lucru este valabil nu doar între vertebrate. De exemplu, caracatițele, cu un sistem nervos complet diferit de cel al vertebratelor, demonstrează abilități cognitive remarcabile: deschid borcane, rezolvă puzzle-uri și chiar „evadează” din acvarii.

Această diversitate a inteligenței în natură oferă perspective importante pentru dezvoltarea inteligenței artificiale. În loc să ne limităm la replicarea inteligenței umane, cercetătorii sugerează că ar fi interesant să explorăm modele inspirate din alte specii – cum „gândește” o pasăre, de exemplu. Poate că viitoarele AI ar putea beneficia de arhitecturi alternative inspirate din neurobiologia aviară sau chiar cefalopodă.

În concluzie, noile descoperiri demonstrează că inteligența nu este o raritate evolutivă, ci o posibilitate repetabilă atunci când condițiile sunt potrivite. Iar faptul că natura a găsit mai multe moduri de a o construi ne invită să regândim nu doar poziția noastră în ierarhia evolutivă, ci și modul în care proiectăm viitoarele forme de inteligență, fie ele naturale sau artificiale.