Inteligența artificială ar putea înlocui unii judecători din România. Solicitarea vine de la Poliție, iar argumentele nu sunt absurde

Un scenariu care părea de domeniul SF-ului prinde contur în România anului 2025: înlocuirea parțială a judecătorilor cu sisteme de inteligență artificială. Propunerea a fost lansată nu de către un grup tehnologic, ci chiar de Sindicatul Național Pro Lex, care reprezintă polițiștii și poate fi parcursă integral aici. Sindicaliștii cer oficial Ministerului Justiției implementarea unui sistem automatizat de soluționare a litigiilor administrative, bazat pe AI. Ei argumentează că astfel se pot rezolva rapid spețele repetitive, se elimină suprasolicitarea instanțelor și se reduce presiunea asupra bugetului public.

Propunerea prevede dezvoltarea unui Sistem de Soluționare Automată (SSA) care să judece cauze administrative în mod obiectiv, folosind toate actele normative în vigoare, deciziile obligatorii ale Înaltei Curți, jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO. Sindicatul Pro Lex justifică inițiativa invocând Ordonanța 62/2024, care permite deja o formă de automatizare în procesele din domeniul prestațiilor sociale, semn că statul este deschis la modernizare și eficiență administrativă.

Poate fi AI-ul imparțial? Răspunsuri din sistemul juridic

Reacțiile n-au întârziat. Avocata Silvia Uscov atrage atenția asupra incompatibilității proiectului cu principiile fundamentale ale statului de drept. În opinia ei, AI-ul nu este capabil să înțeleagă subtilitățile juridice sau să ofere o interpretare echitabilă în spiritul legii. Mai mult, poate perpetua erori din jurisprudență și, în lipsa unui filtru uman, poate amplifica inechitățile. Ea consideră că un astfel de sistem automat ar încălca Constituția, în special articolele care garantează accesul la un proces echitabil și separarea puterilor în stat.

Avocata Anca Elena Bălășoiu e ceva mai deschisă ideii. Ea recunoaște că introducerea AI-ului poate aduce beneficii, mai ales în spețele administrative repetitive. Totuși, subliniază că orice pas spre automatizare completă trebuie făcut cu prudență și transparență, fără a compromite credibilitatea justiției. În opinia sa, AI-ul ar trebui să fie un instrument de sprijin, nu un înlocuitor pentru judecători, iar orice implementare ar trebui să includă etape de testare și validare juridică.

Horoscopul zilei de duminică, 18 mai 2025. Influenţa Lunii în Balanță aduce o energie aparte pentru toate zodiile

Cu ce să stropeşti trandafirii după ploaie. Vor rezista mai mult timp înfloriţi

Profesorul universitar Andrei Săvescu merge și mai departe și susține că inițiativa Pro Lex reflectă o nevoie reală: aceea de coerență și previzibilitate în soluționarea spețelor. El vede în AI un potențial aliat al justiției, mai ales în contextul digitalizării europene. Cu toate acestea, Săvescu avertizează că AI-ul nu poate înlocui experiența de viață, empatia și echilibrul unui judecător uman.

Tehnologia există, dar suntem pregătiți?

Fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, aduce o notă realistă. Deși susține ideea folosirii AI-ului în administrație, Năsui nu crede că sistemul politic românesc e pregătit pentru o astfel de reformă. Argumentul său este simplu: „Nu lipsa tehnologiei e problema, ci lipsa voinței politice”. El subliniază că mulți angajați din administrația publică sunt numiți politic și că digitalizarea ar pune în pericol locuri de muncă protejate de sistem.

De altfel, nici inițiativa Pro Lex nu este lipsită de controverse. Juristul Anca Bălășoiu atrage atenția că precedentul invocat de sindicaliști – OUG 62/2024 – nu are legătură directă cu AI-ul, ci doar cu utilizarea comunicării digitale în procese. În plus, proiectul Pro Lex nu conține suficiente detalii tehnice și pare mai degrabă o încercare de a genera dezbatere publică, decât o propunere legislativă matură.

România, între tradiție și digitalizare

România se confruntă cu un paradox. Pe de o parte, există presiunea modernizării și nevoia de a reduce timpul de soluționare a dosarelor, mai ales în cazurile similare. Pe de altă parte, tradiția juridică, respectul pentru drepturile fundamentale și lipsa unui cadru legislativ adaptat ridică obstacole serioase în calea unui „judecător virtual”.

În mod cert, inteligența artificială poate contribui la eficientizarea sistemului juridic. Poate rezuma spețe, poate sugera soluții și poate analiza jurisprudența. Însă, înlocuirea completă a unui judecător rămâne, cel puțin pentru moment, o linie roșie. Factorul uman, cu tot ce implică – discernământ, empatie, experiență –, nu poate fi înlocuit de un algoritm.

Deocamdată, discuția rămâne în faza de concept. Dar faptul că un sindicat din sistemul de ordine publică inițiază o astfel de dezbatere arată cât de rapid se transformă lumea juridică și cât de urgentă este nevoia de reformă. Indiferent de viitorul acestei propuneri, un lucru este clar: justiția românească nu mai poate ignora impactul AI-ului, iar adaptarea la noile realități este inevitabilă.