”Fata cu numerele norocoase de la Loto”, dezvăluiri despre ce se petrece în spatele cortinei! Sylvie, despre muzică, teatru și televiziune: ”Scena e viaţă, viaţa e o scenă” EXCLUSIV

Silvia Stanciu, cunoscută sub numele de Sylvie, celebră în ultimii ani, cel puțin printre jucătorii de la Loto, drept ”fata cu numerele norocoase”, a vorbit în exclusivitate pentru PLAYTECH despre viața din spatele camerelor. Actriță, cântăreață și prezentator de televiziune, Sylvie și-a deschis sufletul și a povestit ce înseamnă pentru ea viața de artist.

Sylvie, ce înseamnă, pentru tine, scena?

Scena este viaţa mea şi sub o formă sau alta, voi rămâne mereu pe scenă. Deşi activitatea mea artistică a început de la 6 ani, publicul mă ştie ca solist vocal în trupa Etno şi apoi din proiectul muzical solo, Sylvie. Sunt un artist complex, cu pregătire temeinică încă din copilărie: am studiat balet clasic, pian, canto clasic, step şi actorie. În postura de solist vocal, am fost semnată cu cele mai mari case de producţie muzicală din România, precum Cat Music şi Media Pro Music şi am avut piese proprii, semnate de producători muzicali importanţi: Marius Moga, Daniel Alexandrescu, Mihai Ogăşanu, LLP, Marcel Prodan, Sunrise Inc, Mihai Ristea.

Știu că, de la un moment dat, ai decis să dai și televiziunii o șansă…

În postura de moderator-prezentator tv sunt din anul 2005 şi am avut colaborare cu Naţional TV pentru trei emisiuni, cu OTV, cu TVR 2, TVR și TVR internațional, cu Antena Stars şi România TV, unde prezint de 12 ani, tragerile “Loteriei Române”.

Când ți-ai dat seama că vrei să devii și actriță?

Mi-am dorit dintotdeauna să fiu actriţă şi mi-am îndeplinit visul în 2010, când am absolvit cu nota 10.00 clasa de actorie a maestrului Virgil Ogăşanu. Au urmat colaborări în seriale tv la Antena 1, o serie de filme străine produse în România de Steven Seagal şi nu numai. Am jucat în producţii de teatru şi musical la Teatrul de comedie, Teatrul Principal, Sala Dalles, Teatrul Naţional de Operetă Bucureşti, Teatrul Stela Popescu şi Teatrul Muzical Ambasadorii.

Inna şi Alexandra Stan, împreună pe scenă. Au făcut show de zile mari, însă fanii au avut ceva de criticat: „Eu nu înţeleg”

Cu ce se stropesc castraveții pentru a-i scăpa de afide. Un ingredient din casă rezolvă imediat problema

Unde te putem vedea în următoarea perioadă?

În prezent, publicul mă poate vedea în piesele: “Ceapa” şi “Revolta poveştilor”, la Teatrul Stela Popescu şi la Teatrul Muzical Ambasadorii, unde pot spune că este a doua casă a mea. Aici joc în prezent în spectacolele: “De-a Harap Alb”, “Vrăjitoarea Kera şi cele 7 nestemate”, “Mai Păcală ca Tândală”, “Strică tot şi culorile fermecate”, “Bambi-povestea pădurii”, “Şirag de vise”, “No network”, “Cenuşăreasa – vocea regatului”.

Bănuiesc că viața de artist cere multe sacrificii…

Scena este viaţa mea şi nu m-am dat niciodată la o parte din faţa sacrificiilor pe care le cere: de la nopţi nedormite sau perioade mari de timp în care nu ajung să dorm mai mult de 4-5 ore pe noapte, zile în care nu apuc să mănânc aproape deloc sau perioade în care e nesecar să apelez la cure pentru a mă întreţine fizic. Eu cred în muncă şi nu în vorbe. Publicul nu ştie ce eforturi stau în spatele unei apariţii pe scenă, dar le fac din inimă, pentru că teatrul e o formă de iubire şi nu m-am ferit niciodată să ofer iubire.

Cum te simți la Teatrul Muzical Ambasadorii?

Cu profesionalism şi devotament, cu recunoştinţă pentru şansa pe care o am de a face parte din colectivul minunat al Teatrului Muzical Ambasadorii, am adunat trei ani de muncă şi peste 10 producţii în care am lucrat. Fac ceea ce îmi place, e un proces de învăţare continuă, e dragoste pentru artă. Au fost luni de zile în care am lucrat zi de zi, fără pauză. Au fost deplasări în care am condus nopţile, ca să onorez reprezentaţiile din ziua următoare, nu am lipsit la nicio repetiţie şi la nicio reprezentaţie, indiferent cât de greu a fost, şi nu mă plâng, sunt fericită că pot să fiu un artist complet, că am ocazia să mă desfăşor în producţii în care cânt, dansez, bat step şi joc teatru.

Nu vreau să îi laud ca pe vremea comuniştilor, dar le datorez respect şi mulţumiri în egală măsură directoarei artistice Daniela Nane şi managerului Mihai Ciprian Rogojan, pentru faptul că mă apreciază ca om şi artist, că mă pun în valoare prin rolurile atribuite şi au dovedit mereu înţelegere, nu doar pentru mine, dar pentru toţi artiştii Teatrului Muzical Ambasadorii.

Ce surprize ne pregătești în perioada următoare?

Surprizele artistice continuă, îmi doresc să fac parte din toate proiectele viitoare ale Teatrului Muzical Ambasadorii. Viitoarea noastră premieră pe care o pot anunţa este “Zeii Olimpului”, unde voi fi Zeiţa Vânătorii, în regia lui Aurelian Horaţiu Bârcă, şi vă invit la premieră, în cadrul zilelor TMA, pe 25 mai. Tot în cadrul acestor zile festive, mă puteţi vedea în “Cenuşăreasa – vocea regatului”, pe 24 mai.

Sunt adepta profesionalismului, al bunului simţ şi al merituozităţii, care nu vor ieşi niciodată din modă, nici măcar în vremuri în care lucrurile par să se complice. Rămân un artist fidel scenei şi idealului de echilibru şi demnitate. Sunt mereu gata să muncesc, să joc, să urc din nou pe scenă.

Nu voi renunţa la proiectul meu de suflet, Sylvie, voi continua să cânt şi de-abia aştept să mă implic din nou în proiecte tv de divertisment. Scena e viaţă, viaţa e o scenă.