Daci sau geți: adevărul despre termenul „geto-dac” și de ce istoricii susțin că erau popoare diferite

Multă vreme, în istoriografia românească și în conștiința publică, geții și dacii au fost considerați unul și același popor. Sintagma „geto-dac” s-a impus ca o formă comună de a-i desemna pe acești locuitori antici ai teritoriului de azi al României. Totuși, cercetări recente aduc argumente care contestă această idee și subliniază că, în realitate, geții și dacii erau două popoare distincte, cu identități diferite și evoluții istorice separate.

Controversa termenului „geto-dac”

Termenul „geto-dac” nu apare menționat în niciun izvor antic, fiind mai degrabă o creație artificială a istoricilor moderni, adoptată cu precădere în perioada istoriografiei naționaliste. Scopul a fost acela de a reflecta o presupusă unitate etnică, lingvistică și culturală între aceste două popoare antice, care erau menționate separat de către greci și romani.

Cercetările recente indică însă că dacii și geții erau două realități istorice diferite, chiar dacă aveau un substrat etnic comun tracic. Potrivit specialiștilor, aceste popoare au evoluat în perioade diferite și au avut culturi, structuri sociale și moduri de viață distincte, contopindu-se probabil mult mai târziu în istorie.

Geții: primii stăpâni ai Balcanilor

Geții sunt atestați încă din secolul al V-lea î.Hr., fiind menționați pentru prima dată de dramaturgul grec Sofocle în tragedia „Triptolem”, care vorbea despre Charnabon, „cel ce domnește peste geți”. De asemenea, Herodot îi menționa ca făcând parte din neamurile tracice, cu teritoriul cuprinzând o zonă vastă, de la sudul Carpaților Meridionali până în zona Balcanilor și pe ambele maluri ale Dunării.

Cum controlezi gustul roșiilor din grădină. Ce trebuie să faci ca să nu fie amare sau acre

Horoscop zilnic 9 iulie 2025. Zodia care închide ușile trecutului și își vindecă rănile emoționale

Geții trăiau în triburi conduse de basilei războinici, fiind celebri pentru bogăția și priceperea lor militară. Necropolele descoperite la Agighiol, Poiana-Coțofenești sau Cucuteni-Băiceni abundă în podoabe și armuri valoroase din aur și argint, semn al unei elite puternice și influente. Bogăția acestor conducători provenea din mercenariat, prăzi de război și comerțul intens cu lumea greacă și macedoneană.

După secolul al III-lea î.Hr., dominația geților a fost puternic afectată de invaziile celtice și, ulterior, de expansiunea romană. Astfel, epoca de aur a geților avea să apună definitiv, făcând loc unei noi forțe războinice: dacii.

Dacii: războinicii-lup născuți în vâltoarea istoriei

Spre deosebire de geți, dacii sunt menționați pentru prima dată abia în secolul al II-lea î.Hr., în „Commentarii de Bello Gallico” ale lui Caesar. Apariția dacilor a coincis cu o perioadă de mari prefaceri sociale și politice, declanșate de invazia brutală a celților în Balcani. Specialiștii presupun că dacii s-au format printr-o sinteză culturală și militară a unor populații tracice și celtice, devenind astfel o puternică forță războinică.

Potrivit Enciclopediei Dacice, această nouă comunitate a reușit să supraviețuiască presiunilor romane constante, dezvoltând un model cultural și militar unic, pe care l-au transmis mai departe și triburilor getice din nordul Dunării. Astfel, s-a născut regatul dac, condus de lideri celebri precum Burebista, un rege de origine getică, dar care a adoptat și consolidat modelul militar și social dacic.

Etnonimul „dac” a atras interesul cercetătorilor, una dintre cele mai populare teorii fiind că derivă din termenul „daos”, care în dialectul frigian înseamnă „lup”, reflectând natura războinică a acestui popor.

Scena de pe Columna lui Traian in care Decebal se sinucide cu sica, pumnalul traditional al dacilor. (Foto Wikipedia)

Diferențe clare între geți și daci

Analizând cultura materială, militară și chiar funerară, specialiștii subliniază că dacii și geții aveau modele identitare distincte. În perioada dacică, opulența specifică elitelor getice a dispărut, fiind înlocuită de o sobrietate și disciplină militară strictă. Armamentul și tehnicile de luptă s-au schimbat semnificativ, dacii adoptând scuturi ovale, spade și pumnale curbe, coifuri și armuri de zale, în timp ce arcurile și echipamentele ceremoniale au trecut în plan secund.

Cetățile dacice, construite predominant cu scop militar și strategic, arată o organizare socială strict ierarhizată și autoritară, diferită de modelul getic al basileilor locali independenți. Aurul devine rar, poate din rațiuni religioase, iar argintul capătă o importanță aparte. Inclusiv bestiarul artistic suferă modificări: dispar reprezentările hibride și apar simboluri regale noi, cum ar fi grifonul.

Cum s-au suprapus geții și dacii în istorie

Conform altor teorii susținute de istorici precum Cătălin Borangic, citate de cotidianul Adevărul, dacii s-au format din grupuri războinice active inițial în zona Porților de Fier și în sud-vestul Olteniei. Aceștia au migrat ulterior spre zona munților din sud-vestul Transilvaniei, impunându-și modelul cultural și militar asupra triburilor locale, inclusiv asupra geților. Această suprapunere s-a produs treptat și a culminat cu regatul dac al lui Burebista, care s-a extins pe o suprafață vastă și a inclus numeroase triburi.

În concluzie, termenul „geto-dac” rămâne controversat, iar dovezile istorice arată că geții și dacii au fost popoare distincte, cu istorii și culturi diferite, care s-au intersectat într-un anumit punct al istoriei antice, lăsând moștenire un patrimoniu complex, încă fascinant pentru cercetători și publicul larg.