12 mart. 2025 | 14:46

Cum a apărut ”închisoarea maritală” în Transilvania medievală. Soții erau închiși într-o cameră timp de șase săptămâni, ca să-și rezolve conflictele. Un singur cuplu a divorțat în 300 de ani

Special
Cum a apărut ”închisoarea maritală” în Transilvania medievală. Soții erau închiși într-o cameră timp de șase săptămâni, ca să-și rezolve conflictele. Un singur cuplu a divorțat în 300 de ani
Inchisoarea maritala, camera izolată din cadrul bisericii fortificate din satul Biertan, Transilvania, 1490

În inima Transilvaniei, în satul pitoresc Biertan, cunoscut pentru biserica sa fortificată și peisajele montane, s-a aflat o practică rar întâlnită care, în ciuda aparentei sale severități, s-a dovedit a fi o formă eficientă de menținere a căsătoriilor în comunitate. Un reportaj BBC din 2017 a adus în prim-plan unicitatea acestui sat, care găzduiește o tradiție legată de o „închisoare maritală” – un sistem prin care cuplurile aflate în conflicte erau închise, simbolic, într-o cameră timp de șase săptămâni pentru a rezolva problemele care amenințau căsnicia lor.

Biertan, satul transilvănean în care timpul pare că s-ar fi oprit

Biertan, un sat în Transilvania, face parte din cele șapte așezări germane de sași și este inclus în patrimoniul mondial UNESCO, datorită bisericii fortificate din secolul XV, care a servit drept loc de cult și adăpost în fața invaziilor.

Așezat în mijlocul unei regiuni montane, Biertan este un loc unde tradițiile au fost păstrate și astăzi, iar viața cotidiană seamănă mult cu cea de acum câteva sute de ani.

Căruțele trase de cai, piețele pietruite, și aerul liniștit al satului dau impresia unei lumi suspendate în timp. Însă, în acest loc, unde totul pare stabil și imuabil, o practică inedită și controversată a fost aplicată cu succes timp de secole.

În biserica fortificată din Biertan, în bastionul estic al zidurilor sale impozante, se află o mică încăpere cunoscută sub numele de „carcera”, o cameră strâmtă, cu un plafon scăzut, unde cuplurile aflate în criză erau izolate pentru a-și salva căsnicia.

Potrivit reportajului BBC, această practică a fost folosită timp de 300 de ani, iar rezultatele sale au fost remarcabile: într-o perioadă de trei secole, doar un singur cuplu a cerut divorțul.

Vezi și: Satul din România care se află pe locul al doilea într-un top al localităţilor pitoreşti. E un loc rupt din basme

„Închisoarea maritală”, o metodă pentru păstrarea ordinii în familie

În perioada medievală, în Transilvania, religia luterană jocea un rol esențial în viața cotidiană. Deși divorțul era permis în anumite cazuri, cum ar fi infidelitatea, preoții și liderii comunității preferau ca soții să încerce să își rezolve conflictele înainte de a ajunge la o despărțire oficială.

Așadar, cuplurile care se aflau în pragul divorțului erau încurajate să meargă la preot pentru a le oferi o șansă de reconciliere.

Un cuplu care nu mai reușea să-și rezolve disputele acasă putea solicita ajutorul preotului local, care le recomanda să petreacă o perioadă de izolare în „carcera” bisericii fortificate.

În acest spațiu îngust, soții erau obligați să își împartă totul – de la pat și pătură, până la masă și locul de dormit.

Această metodă extremă avea rolul de a le forța pe cupluri să comunice și să se confrunte cu problemele lor în mod direct, sub presiunea unui spațiu îngust și a unei perioade de izolare.

Deși conceptul poate părea inuman pentru zilele noastre, efectele acestei practici erau benefice în contextul societății medievale.

„Închisoarea maritală” nu era doar o formă de consiliere spirituală, ci și un mijloc de a proteja femeile și copiii, care depindeau de stabilitatea familiei pentru a supraviețui în acele vremuri, scrie News.ro.

Mai mult, această practică reflecta o viziune asupra căsniciei, în care divorțul era văzut nu doar ca un eșec personal, dar și ca o rupere a ordinii sociale.

Satul Biertan din județul Sibiu, unul dintre cele mai frumoase locuri din Transilvania. Foto arhivă

Satul Biertan din județul Sibiu, unul dintre cele mai frumoase locuri din Transilvania. Foto arhivă

Cum funcționa „închisoarea maritală” în Biertan?

Închisoarea maritală din Biertan era, de fapt, o mică încăpere în care soții erau izolați de restul comunității.

Pe lângă dimensiunile sale reduse, camera avea și un design funcțional, cu o masă, un scaun, un cufăr și un pat mic, tradițional sas, care adesea părea mai potrivit pentru un copil decât pentru doi adulți.

Toate aceste obiecte erau menite să-i forțeze pe soți să își împartă atât resursele, cât și timpul, în speranța că acest proces va duce la rezolvarea conflictelor lor.

În această perioadă, cuplurile erau supravegheate de preotul local, care avea un rol esențial în a le ghida spre reconciliere.

De obicei, perioada de izolare dura până la șase săptămâni, iar în acest timp, soții erau încurajați să discute despre problemele lor și să caute soluții împreună, sub îndrumarea spirituală a preotului.

Chiar dacă acest sistem nu era perfect și nu putea preveni toate divorțurile, rezultatele au fost impresionante: într-o perioadă de 300 de ani, doar un singur cuplu a ales să divorțeze după ce a trecut prin această „închisoare maritală”.

Astfel, această practică a fost văzută de comunitate ca o metodă eficientă de a menține stabilitatea căsătoriilor și a familiei.

Vezi și: Satul din România, inclus în Patrimoniul UNESCO

Un singur cuplu a divorțat în 300 de ani

Practicarea „închisorii matrimoniale” în Biertan nu a fost doar un fenomen izolat. Această metodă reflecta o viziune mai largă asupra căsniciei în Transilvania medievală, unde căsătoria era văzută mai mult ca un contract social și economic decât ca o uniune bazată pe dragoste romantică.

În multe cazuri, căsătoriile erau aranjate pentru a asigura stabilitatea economică și protecția socială, mai ales pentru femei și copii. Astfel, divorțul nu era doar un act de despărțire personală, ci un șoc pentru întreaga comunitate.

În acest context, „închisoarea maritală” servea drept instrument pentru a menține ordinea socială și a proteja interesul general.

Dacă un cuplu divorța, bărbatul trebuia să plătească jumătate din averea sa fostei soții, iar în cazul unei noi căsătorii și ulterior al unui nou divorț, femeia nu mai avea dreptul la niciun fel de despăgubire. Aceasta arată cât de importantă era stabilitatea familială pentru întreaga societate.

Satul Biertan, un loc al tradiției și al liniștii

Astăzi, satul Biertan este cunoscut în întreaga lume datorită bisericii sale fortificate, care este un simbol al istoriei și tradițiilor sașilor din Transilvania. Biserica a fost restaurată cu ajutorul donațiilor făcute de cei originari din Biertan și care trăiesc acum în diverse colțuri ale lumii.

Biertan a devenit un loc de pelerinaj pentru iubitorii de istorie și cultură, dar și un exemplu al modului în care tradițiile pot supraviețui și pot fi transmise din generație în generație.

Astăzi, „carcera” din Biertan nu mai este folosită pentru a izola cuplurile aflate în conflict. Ea a fost transformată într-un muzeu, unde vizitatorii pot înțelege cum funcționa acest sistem de reconciliere.

În interiorul camerei, sunt expuse manechine care ilustrează condițiile în care soții erau nevoiți să trăiască în timpul celor șase săptămâni de izolare.

Chiar și astăzi, preotul din sat, Ulf Ziegler, consideră că această practică ar putea fi aplicată cu succes și în lumea modernă, unde cuplurile se confruntă adesea cu dificultăți în a menține relații stabile.

În concluzie, „închisoarea maritală” din Biertan nu a fost doar o practică religioasă sau socială, ci un simbol al unei epoci în care familie și comunitatea erau mai importante decât interesul individual.

Această tradiție, deși pare severă din perspectiva contemporană, a avut un impact semnificativ asupra menținerii stabilității căsniciei și a ordinii sociale în Transilvania medievală.

Astăzi, Biertan rămâne un loc în care trecutul și prezentul se împletesc armonios, iar lecțiile istorice continuă să ofere învățăminte valoroase despre relațiile interumane.

Vezi și: Singura biserică din București în care nu s-au oficiat niciodată înmormântări, moștenirea Brâncovenilor. Biserica Domnița Bălașa, ctitorită de 3 ori, cu lacrimi, sudoare și suferință