”Copilul acesta va fi ori un cretin, ori un geniu!” Paul Gauguin, rebelul cu fler la afaceri și pasiune pentru pictură

Pe 8 mai 2025 se împlinesc 122 de ani de la moartea lui Paul Gauguin, un pictor vizionar care a marcat profund direcțiile artei moderne. Deși astăzi este privit ca un titan al simbolismului, viața lui Gauguin a fost departe de a fi una liniară. Cândva agent de bursă și tată de familie, el a renunțat la stabilitatea burgheză pentru a-și urma vocația artistică, dovedind că adevărata creativitate se hrănește din zbucium, căutări și îndrăzneală.

Un început de viață tumultuos și o familie cu origini fascinante

Paul Gauguin s-a născut în 1848, într-o familie cu rădăcini aristocrate. Tatăl său era jurnalist, iar mama provenea dintr-o familie despre care se spune că ar fi avut legături cu celebra și controversata familie Borgia. Mai mult, unchiul său, fratele mamei, devenise președinte al statului Peru.

Această legătură avea să influențeze în mod decisiv copilăria lui Gauguin, căci, la doar un an, familia se mută în Peru, unde băiatul își petrece primii șapte ani din viață.

După moartea tatălui, mama și cei doi copii revin în Franța. Întoarcerea nu a fost deloc ușoară pentru micul Gauguin. Nu vorbea limba franceză, nu avea prieteni și se simțea un străin în propria țară natală.

Inna şi Alexandra Stan, împreună pe scenă. Au făcut show de zile mari, însă fanii au avut ceva de criticat: „Eu nu înţeleg”

Cu ce se stropesc castraveții pentru a-i scăpa de afide. Un ingredient din casă rezolvă imediat problema

Adaptarea a fost lentă și dificilă, dar această perioadă i-a format, fără îndoială, caracterul nonconformist și dorința de evadare din convențional. Unul dintre profesorii săi i-a observat potențialul, exclamând: ”Copilul acesta va fi ori un cretin, ori un geniu!”, cuvinte folosite pentru a-l descrie pe viitorul mare pictor.

De la bursă la pensulă: începuturile neașteptate ale unui destin artistic

În adolescență, Gauguin urmează cursurile unor școli de marină, visând poate la o viață pe oceane. Totuși, cariera maritimă nu s-a concretizat. Se angajează ca agent de bursă și ajunge să câștige o sumă impresionantă pentru acea vreme, 30.000 de franci pe lună.

Este introdus în înalta societate pariziană de Gustave Arosa, un colecționar de artă care îi devine mentor, prieten și chiar „cupidon”, prezentându-i pe Mette Sophie Gad, viitoarea sa soție.

Gustave Arosa are un rol fundamental în trezirea gustului artistic al lui Gauguin. Prin el descoperă lumea artelor, frecventează galerii, se familiarizează cu pictura unor maeștri precum Corot, Delacroix sau Millet și, cel mai important, îl cunoaște pe Camille Pissarro, un important reprezentant al impresionismului.

Sub îndrumarea lui Pissarro, Gauguin începe să picteze. Deși avea deja o viață confortabilă și o familie în creștere, cu patru copii, pasiunea pentru pictură începe să înlocuiască stabilitatea financiară.

Criza economică din 1882 aduce prăbușirea bursei pariziene, iar Gauguin decide să se mute împreună cu familia în Danemarca, țara natală a soției sale.

Dar nici acolo lucrurile nu merg bine: nu se adaptează, nu este acceptat de familia soției, iar proiectele lui artistice nu sunt bine primite. Se întoarce singur în Franța, hotărât să își urmeze visul.

Vezi și: Excentricul Vincent Van Gogh și gloria cunoscută după moarte. Pictorul și-a tăiat propria ureche și i-a dăruit-o unei servitoare din bordelul său preferat

Explorator al culorii, filosof al imaginii și precursor al artei moderne

Avea 33 de ani când a hotărât definitiv că pictura va fi calea sa. La început, lucrările lui nu s-au vândut, dar Gauguin nu a renunțat. Ba dimpotrivă, a investit tot mai mult în formarea sa artistică.

Cuvintele lui, „Arta este o abstracție: extrage din natură în timp ce visezi în fața ei”, reflectă perfect ruptura pe care o propunea față de realismul anterior.

Gauguin stăpânea deja tehnicile impresioniste, însă nu se mai regăsea în ele. A mers în Bretania rurală, unde s-a integrat în comunități religioase, iar mai apoi în zone exotice precum Martinica și, în cele din urmă, Tahiti. A fost fascinat de peisajele, obiceiurile și culorile tropicale, toate acestea regăsindu-se în lucrările sale.

Pictura sa devine tot mai filosofică și încărcată de simboluri. Nu mai era vorba doar despre frumusețea unui peisaj, ci despre sensul vieții, spiritualitate, relația omului cu natura.

Culorile intense și figurile stilizate, simplificate, cu trăsături primitive, au devenit semnătura sa vizuală. Era o artă care refuza canoanele occidentale, în favoarea unei expresivități interioare profunde.

Prietenii, conflictele și ruptura de lumea occidentală

Un episod notoriu din viața sa a fost relația de prietenie și colaborare cu Vincent Van Gogh. Cei doi au lucrat împreună timp de nouă luni, în Sudul Franței, în Arles.

Relația lor, deși creativ fertilă, a fost tensionată, încheindu-se cu celebrul episod în care Van Gogh își taie o ureche, gest interpretat de unii ca o reacție la plecarea lui Gauguin.

În 1891, Paul Gauguin pleacă în Tahiti, în căutarea unui „paradis pierdut”. Este dezamăgit de lumea occidentală, pe care o percepea drept superficială, ipocrită și materialistă. Deși nu și-a găsit împlinirea artistică deplină în Tahiti, acolo a creat unele dintre cele mai apreciate lucrări ale sale.

În picturile din acea perioadă se regăsesc teme mitologice tahitiene, nuduri feminine idealizate, culori calde și forme simplificate, dar pline de forță.

Vezi și: Descoperire surprinzătoare: „Noaptea înstelată” a lui Van Gogh respectă legile fizicii: Ce s-a aflat despre una dintre cele mai faimoase picturi din lume

Ultimii ani: izolare, suferință și moștenire artistică

Pe fondul unei sănătăți din ce în ce mai precare și al unui stil de viață marcat de excese, Gauguin se mută în insulele Marchize. Acolo își construiește o casă pe care o numește „Casa plăcerilor”, unde trăiește retras, dar nu inactiv. Continuă să picteze, să scrie, să mediteze asupra vieții și asupra artei.

Pe 8 mai 1903, la doar 54 de ani, Paul Gauguin moare, răpus de complicațiile sifilisului și de o viață de auto-consum intens. Este îngropat în Atuona, pe insula Hiva Oa, departe de Europa care l-a respins, dar pe care a influențat-o mai profund decât mulți dintre contemporanii săi.

După moarte, recunoașterea geniului său a venit treptat. Arta lui, atât de diferită de convențiile timpului său, a influențat puternic avangarda artistică a secolului XX. Cubismul lui Picasso și Braque poartă amprenta viziunii lui Gauguin. Fauviștii, precum Matisse sau Derain, i-au preluat curajul cromatic.

El a fost printre primii care au înțeles că pictura poate fi mai mult decât redarea realității – poate fi un mijloc de exprimare a unei lumi interioare, a unei viziuni despre existență.

Un destin artistic între abis și glorie

Paul Gauguin rămâne una dintre figurile cele mai fascinante ale artei moderne. Deopotrivă rebel, visător, neadaptat, vizionar și pasional, el a sfidat normele în căutarea unei arte autentice. A trăit într-un permanent conflict cu lumea exterioară, dar a reușit să creeze o lume a lui, plină de culoare, sens și simboluri.

Cuvintele rostite în copilărie despre el – „copilul acesta va fi ori un cretin, ori un geniu” – s-au dovedit profetice. Paul Gauguin nu a fost niciodată omul extremelor moderate. A trăit cu intensitate, a iubit cu patimă și a pictat cu o libertate pe care puțini și-au permis-o.

Iar moștenirea sa, păstrată în marile muzee ale lumii, este o mărturie că geniul adevărat nu are nevoie de recunoaștere imediată, ci doar de curajul de a fi el însuși.

Vezi și: Pictorul copiilor, maltratat de propriii părinți. Geniul și patimile marelui Nicolae Tonitza