Ce este fenomenul de înghițire planetară observat de NASA. Cum funcționează dispariția planetelordisp

Un fenomen cosmic rar, numit „înghițire planetară”, a fost observat pentru prima dată de oamenii de știință ai NASA, oferind o privire spectaculoasă și înfricoșătoare asupra viitorului potențial al sistemelor planetare – inclusiv al propriului nostru Sistem Solar. Evenimentul a fost înregistrat la 12.000 de ani-lumină de Pământ și marchează prima dată când o planetă a fost surprinsă în timp ce era absorbită, treptat, de steaua în jurul căreia orbita. Datele provenite de la Telescopul James Webb au dezvăluit un proces îndelungat și devastator, contrar ipotezelor anterioare care sugerau o devorare bruscă și violentă.

Până acum, se credea că o planetă care se apropie de o stea aflată la finalul ciclului de viață este absorbită rapid, într-o explozie catastrofală. Noile observații arată însă că acest tip de dispariție se produce într-un mod lent, progresiv, planeta spiralatând încet către straturile exterioare ale stelei, până când intră în contact cu acestea și este dezmembrată complet. Gazele eliberate în urma coliziunii se răcesc și formează praf, lăsând în urmă un halou slab, dar detectabil, care rămâne vizibil mult timp după încheierea evenimentului.

Cum dispare o planetă în inima unei stele

Cercetările au arătat că planeta implicată în fenomenul ZTF SLRN-2020 era de dimensiunea lui Jupiter și orbita la o distanță extrem de mică față de steaua sa – chiar mai aproape decât Mercur față de Soare. De-a lungul a milioane de ani, orbita sa s-a redus progresiv, iar planeta a început să atingă atmosfera exterioară a stelei. Această atingere a declanșat o reacție în lanț care a accelerat prăbușirea în interiorul stelei. În timp ce era distrusă, planeta a eliberat gaz în jurul stelei, care s-a transformat ulterior într-un disc de praf și gaze vizibil în spectrul infraroșu.

Spectrografele din infraroșu de pe telescopul Webb au detectat chiar și un disc fierbinte de gaz molecular – o structură asemănătoare cu cele din regiunile unde se formează noi planete. Este o ironie cosmică faptul că dispariția unei planete poate genera condiții similare celor necesare formării altora. Întreaga secvență observată oferă o imagine fără precedent asupra modului în care stelele pot interacționa cu planetele care le orbitează în etapele finale ale vieții lor.

Mușcatele – cele 6 avantaje pentru care sunt cea mai bună alegere pentru balcon și grădină

Horoscopul zilei de marți, 13 mai 2025. Zodia care va avea parte de necazuri, ghinionul nu-i dă pace

Se va întâmpla același lucru cu Pământul?

Înghițirea unei planete de către o stea nu este doar un spectacol astronomic rar, ci și o privire tulburătoare în viitorul Pământului. Soarele nostru, aflat acum la mijlocul vieții sale, va deveni în câteva miliarde de ani o gigantă roșie. Atunci, straturile exterioare ale Soarelui se vor extinde atât de mult încât vor cuprinde cel mai probabil planetele Mercur și Venus, iar Pământul va fi la limita pericolului.

Există două scenarii: fie planeta noastră va fi efectiv absorbită și distrusă, fie va fi împinsă într-o orbită mai îndepărtată, dar nu va putea supraviețui radiațiilor și temperaturilor uriașe generate de transformarea Soarelui. Atmosfera va fi evaporată, oceanele vor fierbe, iar viața, așa cum o cunoaștem, va dispărea. Ceea ce va rămâne, în cel mai bun caz, va fi un corp rece, steril, care va orbita o pitică albă – rămășița stelei noastre.

Acest tip de cercetare nu are doar valoare teoretică. Observarea fenomenului de înghițire planetară ne ajută să înțelegem mai bine nu doar soarta altor sisteme stelare, ci și propriul nostru destin cosmic. Odată cu extinderea tehnologiilor de observare spațială, vor fi descoperite tot mai multe astfel de evenimente, iar oamenii de știință vor putea reconstitui cu mai multă precizie ciclul complet de viață al stelelor și planetelor.

Evenimentul ZTF SLRN-2020 nu este doar un spectacol astronomic unic, ci și o lecție despre fragilitatea și efemeritatea lumilor din univers. Într-o zi, și planeta noastră ar putea cunoaște un sfârșit similar, iar ceea ce acum pare etern, ar putea deveni doar o amintire prăfuită în jurul unei stele moarte.