Cauza morţii Papei Francisc, dezvăluită de Vatican. Ce se spune despre cei care se sting din viață în Săptămâna Luminată

Update luni, 21 aprilie 2025, ora 21:00. Este oficial, Papa Francisc a murit în urma unui accident vascular și a unei insuficiențe cardiace ireversibile, anunţă Vaticanul.

Vaticanul a început, luni seară, rugăciunea Rozariului în Piaţa Sfântul Petru, pentru Papa Francisc, care a murit la o zi după ce a oferit ultima să binecuvântare din piaţă în Duminica Paştelui, relatează AP. Cardinalul Mauro Gambetti, arhiereu al Bazilicii Sfântul Petru, a condus prima comemorare publică a Vaticanului după moartea papei.

La începutul Rozariului, Gambetti s-a înclinat în faţa unei icoane a Fecioarei în timp ce un cor cânta.

ŞTIREA INIŢIALĂ

Presa italiană a dezvăluit posibila cauză a morţii Papei Francisc. De asemenea, Vaticanul a anunţat că trupul suveranului Pontif va fi depus luni, începând cu ora 21:00, la capela reşedinţei sale.

Trebuie sau nu să speli pastele înainte de a le pune la fiert? Cum procedează italienii

Ce să presari peste dalele din curte pentru a scăpa de buruieni. Nu vor mai ieşi printre bucăţile de ciment

De ce a murit Papa Francisc?

Papa Francisc a murit, luni dimineață, la ora 8.35 (ora României), iar cauză probabilă a decesului a fost un accident vascular cerebral, potrivit zvonurilor care circulă la Vatican, scrie Corriere della Sera. Potrivit cotidianului italian, un anunț cu privire la cauza decesului Papei Francisc va fi făcut în curând de Vatican. Papa avea 88 de ani și suferise de diverse afecțiuni în cei 12 ani de papalitate.

Papa Francisc va fi înmormântat în Basilica Santa Maria Maggiore, din Roma, fiind pentru prima dată în ultimul secol când un Suveran Pontif este înhumat în afara Vaticanului.

Ce se întâmplă cu cei care mor în săptămâna de după Paște

Săptămâna Luminată, care urmează imediat după Paște, este una dintre cele mai importante și pline de semnificație perioade din calendarul ortodox. Este o săptămână a bucuriei, a biruinței vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului. În această perioadă, slujbele bisericești sunt pline de lumină, iar ușile împărătești ale altarului rămân deschise în semn de deschidere a Raiului pentru toți credincioșii. În acest context sacru, există o credință profund înrădăcinată în tradiția ortodoxă: cei care se sting din viață în Săptămâna Luminată merg direct în Rai.

Această convingere are la bază ideea că, în această săptămână, porțile Iadului sunt închise, iar cele ale Raiului sunt deschise larg. Se spune că în timpul Săptămânii Luminate, milă și iertarea lui Dumnezeu se revarsă într-un mod cu totul special asupra sufletelor. Astfel, oricine trece la cele veșnice în această perioadă sfântă este considerat binecuvântat și se bucură de iertarea păcatelor.

Această tradiție este întărită și de faptul că în toată săptămâna se cântă „Hristos a înviat”, iar slujbele păstrează un caracter pascal, plin de lumină și speranță. Simbolic, sufletul celui adormit este însoțit în lumea de dincolo de lumina Învierii.

Percepția populară și spirituală

În popor, moartea în această perioadă este considerată un „semn de aleasă curăție” sau chiar un dar. Se spune că Dumnezeu „își ia aleșii” în această săptămână sfântă. Mulți preoți și credincioși cred că acești oameni nu mai trec prin Judecata de Apoi, ci intră direct în Împărăția lui Dumnezeu, întrucât mor în lumina Învierii.

Totodată, în unele regiuni din România se păstrează obiceiul ca înmormântările din Săptămâna Luminată să se desfășoare într-un spirit diferit – fără bocete, fără îmbrăcăminte neagră, ci într-o atmosferă mai degrabă pașnică, senină, în acord cu bucuria Învierii.

Din punct de vedere teologic, Biserica Ortodoxă nu formulează o dogmă oficială care să afirme că toți cei care mor în Săptămâna Luminată merg automat în Rai. Totuși, credința populară este tolerată și, într-o anumită măsură, acceptată ca parte a evlaviei populare. Biserica învață că mântuirea este posibilă prin credință, fapte bune, rugăciune și Sfintele Taine, dar nu exclude lucrarea tainică a harului divin, mai ales într-o perioadă cu o încărcătură spirituală atât de profundă.