Cât câștigă un român care lucrează în agricultură în Elveția. Salariul fermierilor justifică orele suplimentare

În spatele câmpurilor elvețiene perfect îngrijite și al rafturilor pline cu legume și fructe proaspete stă efortul unor mii de muncitori sezonieri, printre care și foarte mulți români. Deși la prima vedere salariile pot părea atractive, realitatea arată că acești bani vin cu prețul unor sacrificii mari și în condiții de muncă solicitante.

Potrivit datelor Asociației Producătorilor de Legume din Elveția, un muncitor sezonier român câștigă, în medie, 3.450 de franci elvețieni brut pe lună (aproximativ 17.900 lei). După ce sunt scăzute costurile obligatorii pentru cazare și hrană – în jur de 990 de franci (circa 5.100 lei) – rămâne un venit net de aproximativ 2.460 franci, adică în jur de 12.800 lei lunar.

Comparat cu salariile din România, suma pare impresionantă. Însă în contextul costului vieții din Elveția, această sumă este considerată modestă, mai ales că muncitorii nu beneficiază de aceeași protecție legislativă ca angajații din alte sectoare. În plus, programul de lucru standard este de 55 de ore pe săptămână, iar în perioadele de vârf se ajunge chiar și la mai mult.

Efort fizic ridicat, protecție scăzută

Un aspect puțin cunoscut este faptul că agricultura elvețiană nu intră sub incidența completă a legislației muncii. Contractele standard nu sunt obligatorii, iar angajatorii pot negocia direct cu muncitorii, ceea ce lasă mult loc pentru condiții dezavantajoase. În unele cantoane, s-au introdus măsuri pentru limitarea programului de lucru la maximum 49,5 ore pe săptămână, dar paradoxal, mulți muncitori preferă orele suplimentare pentru a strânge mai mulți bani într-un timp cât mai scurt.

Cum să ai apa clară în piscină. Problema românilor se poate rezolva uşor: „S-a înverzit şi s-a umplut de gângănii”

Andreea Marin, certată de fiica sa pentru felul în care se îmbracă. Violeta a recunoscut la TV de ce nu este mulţumită de mama sa: „Să se calmeze”

Specialiștii spun că o soluție reală ar fi creșterea salariului orar, dar acest lucru ar implica scumpirea lanțului de producție: comercianții ar plăti mai mult fermierilor, iar consumatorii ar trebui să accepte prețuri mai mari la raft. Până atunci, muncitorii sezonieri continuă să își asume eforturi mari pentru a economisi sume consistente într-un sezon.

Agricultura ecologică nu înseamnă automat condiții mai bune

Un mit comun este că fermele ecologice ar oferi automat condiții mai bune de muncă. În Elveția, eticheta „bio” nu garantează standarde sociale ridicate. Organizația Biosuisse impune respectarea legislației generale, dar nu introduce cerințe suplimentare obligatorii pentru condițiile de muncă.

Pe de altă parte, etichetele de comerț echitabil, precum Max Havelaar, înregistrează vânzări record, semnalând că o parte dintre consumatori ar fi dispuși să plătească mai mult pentru produse obținute în condiții corecte. Totuși, acest comportament de consum se manifestă mai ales în cazul produselor importate din țări în curs de dezvoltare, nu și pentru legumele și fructele locale, pentru care opțiunile sunt limitate.

Realitatea nevăzută a muncii sezonale

Pentru românii care lucrează în agricultura elvețiană, munca sezonieră este, în multe cazuri, un sacrificiu calculat. Aleg să muncească mult și intens, fără prea multă protecție socială, pentru a acumula un câștig rapid înainte de întoarcerea acasă. Însă în spatele acestor câștiguri stă un efort fizic uriaș, program prelungit, condiții incerte și contracte negociabile, ceea ce face ca stabilitatea să lipsească aproape complet.

Schimbarea acestei realități nu ține doar de muncitori, ci de întregul sistem – de la producători, la comercianți și consumatori – care trebuie să decidă dacă este dispus să plătească mai mult pentru produse cultivate și recoltate în condiții echitabile. Până atunci, fermierii români din Elveția rămân o piesă esențială, dar invizibilă, a mecanismului care umple rafturile magazinelor elvețiene.