Căscatul „se ia” chiar și la cimpanzei. Studiul care a arătat cât de mult ne seamănă aceste animale

Un studiu recent publicat în Scientific Reports aduce o perspectivă nouă asupra mecanismelor din spatele căscatului contagios: cimpanzeii au reacționat cu căscat și comportamente de somn la vederea unui cap de android care căsca.

Este, concret, prima oară când acest fenomen este observat ca reacție la un agent non-biologic, oferind noi indicii despre empatie și cogniție socială în rândul primatelor, scrie publicația IFLScience, care citează un studiu publicat inițial în Scientific Reports.

În ce a constat studiul despre căscat la cimpanzei, de fapt

Echipa de cercetători condusă de dr. Ramiro Joly-Mascheroni, în colaborare cu dr. Beatriz Calvo-Merino și dr. Bettina Forster de la City St George’s, University of London, a desfășurat experimentul la sanctuarul de primate Fundació Mona din Spania.

Cei 14 cimpanzei adulți, cu vârste între 10 și 33 de ani, au fost expuși la trei expresii ale unui cap android: căscat, deschidere parțială a gurii și o expresie neutră.

Cum să ai apa clară în piscină. Problema românilor se poate rezolva uşor: „S-a înverzit şi s-a umplut de gângănii”

Andreea Marin, certată de fiica sa pentru felul în care se îmbracă. Violeta a recunoscut la TV de ce nu este mulţumită de mama sa: „Să se calmeze”

Căscatul complet a avut cel mai puternic efect: animalele nu doar că au căscat, ci și-au adunat materiale de culcuș și s-au întins, comportamente asociate somnului.

„Am observat că efectul căscatului nu este limitat la mimarea mișcării, ci implică și răspunsuri comportamentale complexe asociate cu relaxarea”, a explicat dr. Calvo-Merino. În schimb, expresia neutră nu a declanșat nicio reacție contagioasă.

Descoperirile, deosebit de importante pentru știință. Ce s-a aflat?

Importanța acestui studiu constă în demonstrarea faptului că răspunsurile empatice și mecanismele de imitare pot fi declanșate chiar și de stimuli artificiali, atâta timp cât aceștia reproduc cu fidelitate o mișcare biologică recognoscibilă.

Acest lucru susține, în mare, ipoteza implicării neuronilor oglindă în perceperea și imitarea acțiunilor altora, o trăsătură esențială în cogniția socială.

„Observațiile noastre sugerează că mecanismele din spatele căscatului contagios sunt mai generale decât se credea anterior, putând fi declanșate și de agenți inanimati”, a spus Joly-Mascheroni. Acest lucru ar putea avea implicații pentru studiul evoluției empatiei și pentru dezvoltarea interacțiunii om-mașină.

Astfel, se poate spune că un simplu cap de robot a reușit să creeze o punte de comunicare între biologie și tehnologie, între cimpanzei și cercetători, dezvăluind profunzimea cu care reacționăm, noi și rudele noastre evolutive, la gesturi aparent banale.