Aurul negru al tehnologiei: coltanul din Congo și prețul uman al gadgeturilor moderne

În spatele fiecărui smartphone, laptop sau sistem de navigație se ascunde o poveste pe care mulți aleg să o ignore: mii de oameni muncesc în condiții inumane pentru ca tu să ai acces la tehnologie de ultimă generație. În estul Republicii Democrate Congo, mina Rubaya devine simbolul dureros al contrastului dintre progresul digital și suferința umană. Deși coltanul extras aici este vital pentru economia globală, comunitățile care îl scot din pământ trăiesc în mizerie, sub amenințarea constantă a violenței.

Bogăție naturală într-o regiune măcinată de război

Regiunea Masisi, unde se află mina Rubaya, este cunoscută pentru dealurile sale verzi și pământul bogat în resurse. Dar, în același timp, este și epicentrul unui conflict armat care durează de decenii. Gruparea rebelă M23, susținută de Rwanda, controlează în prezent mina și a recucerit recent orașele importante Goma și Bukavu. În urma acestui nou val de violență, peste șapte milioane de congolezi au fost strămutați, iar mina Rubaya a devenit un teren minat — la propriu și la figurat — de interese politice și economice.

Deși coltanul este considerat un mineral critic de către marile puteri ale lumii, precum SUA, Uniunea Europeană și China, populația locală rămâne captivă într-un cerc vicios de exploatare și sărăcie. În 2023, Congo a fost responsabil pentru aproximativ 40% din producția globală de coltan, însă 70% din locuitori trăiesc cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi.

40 de dolari pe lună pentru a susține lumea digitală

Minerii din Rubaya sapă manual, cu unelte rudimentare, zi și noapte. Pentru munca lor extenuantă, primesc aproximativ 40 de dolari pe lună. Jean Baptiste Bigirimana, unul dintre mineri, spune simplu: „Nu ajunge. Copiii au nevoie de mâncare, haine, școală.” În lipsa unei alternative, mulți acceptă aceste condiții din nevoia disperată de a supraviețui.

Cum să uzi și să fertilizezi morcovii în iulie ca să previi uscarea și să obții o recoltă bogată

Ce greșeală face toată lumea când fierbe dulceața. Așa ajunge să fermenteze

Situația este agravată de faptul că minerii nu cunosc destinația finală a coltanului pe care îl extrag. Ei nu văd smartphone-urile, tabletele sau computerele care ajung în vitrinele magazinelor din Paris, Tokyo sau New York. Pentru ei, coltanul este doar o piatră cenușie ce le distruge mâinile și le fură viața, zi după zi.

În tot acest timp, companiile din industria tech se luptă să reducă dimensiunile gadgeturilor și să le crească performanțele. Dar rareori vorbesc despre lanțul de aprovizionare care pornește din inima unei zone de conflict.

Un lanț global opac și o responsabilitate ignorată

Coltanul extras din Rubaya ajunge într-un sistem internațional greu de controlat. Potrivit experților ONU, mineralul este transportat în Rwanda, unde este etichetat ca materie primă procesată. De acolo, poate trece prin Emiratele Arabe Unite sau China, înainte de a fi integrat în produse electronice vândute în țările occidentale. Lanțul de aprovizionare este „obscur”, dominat de rețele comerciale chineze, libaneze și africane, care profită din plin de lipsa de reglementare și de haosul din regiune.

Statele Unite au reluat recent negocierile cu guvernul congolez pentru un posibil acord privind accesul la resursele minerale, în schimbul sprijinului militar. Dacă mina Rubaya ar fi inclusă într-un astfel de parteneriat, companiile occidentale ar fi obligate să investească în infrastructură și securitate, un pas uriaș într-o zonă dominată de instabilitate.

Dar până atunci, viitorul pentru localnici rămâne incert. Bahati Moïse, un comerciant din zonă, spune ceea ce mulți simt: „Toată lumea știe că telefoanele se fac cu coltanul nostru. Dar noi trăim în sărăcie. Nu putem continua așa.”

Tu, ca utilizator final, ai un cuvânt de spus. Nu e nevoie să renunți la tehnologie, ci să alegi să sprijini branduri care investesc în lanțuri de aprovizionare etice. Informează-te, întreabă, cere transparență. Pentru că în fiecare pixel al ecranului tău se ascunde o poveste — iar unele dintre ele sunt scrise cu sânge.