10 filme cu Julieta Szönyi pe care trebuie să le vezi. Rolurile care au consacrat-o pe superba actriță

Pe 18 aprilie 2025, România a pierdut una dintre cele mai strălucitoare stele ale teatrului și filmului românesc, atunci când Julieta ​Szönyi a încetat din viață, la vârsta de 75 de ani. Superba Adnana din serialul TV ”Toate pânzele sus!” a fost una dintre cele mai emblematice actrițe ale cinematografiei românești, cunoscută pentru farmecul său discret, profunzimea interpretării și prezența scenică memorabilă. De-a lungul carierei sale, a dat viață unor personaje diverse, de la eroine romantice la figuri istorice, demonstrând o versatilitate remarcabilă. Iată zece filme esențiale în care Julieta Szönyi a strălucit, fiecare contribuind la consolidarea statutului său de legendă a filmului românesc.

Felix și Otilia (1972)

Cu siguranță, acesta este cel mai cunoscut rol al frumoasei actrițe Julieta Szony. Ecranizare a celebrului roman Enigma Otiliei de George Călinescu, filmul Felix și Otilia este considerat una dintre cele mai reușite transpuneri literare în cinematografia românească.

Regizat de Iulian Mihu și lansat în 1972, filmul reușește să surprindă atmosfera decadentă și misterioasă a Bucureștiului de început de secol XX, păstrând fidelitatea față de complexitatea psihologică a personajelor din roman.

Julieta Szönyi interpretează cu o grație naturală și o subtilitate emoțională rolul Otiliei Mărculescu, o tânără enigmatică, sensibilă, dar și contradictorie. Otilia este fiica vitregă a lui Costache Giurgiuveanu și devine obiectul fascinației și iubirii lui Felix, un tânăr venit la București pentru a-și continua studiile de medicină.

Monica Bîrlădeanu, cea mai fotografiată prezență de la TIFF. Look-ul de Hollywood cu care a eclipsat toate vedetele

Cum să îngrijești ceapa în iunie și iulie ca să nu putrezească în pământ. Trucuri pentru o recoltă bogată, fără pierderi

Rolul Otiliei a fost pentru Julieta Szönyi atât o consacrare artistică, cât și o adevărată provocare. A trebuit să dea viață unui personaj feminin complex, aflat mereu între dependență și independență, între afecțiune sinceră și un soi de libertate imposibil de înțeles pentru ceilalți.

Actrița a reușit să redea acea aură de mister care învăluie personajul în roman, fiind în același timp fragilă și seducătoare, visătoare și pragmatică.

Interpretarea sa a fost lăudată de critici pentru delicatețea cu care a construit personajul, fără a-i diminua forța interioară. Chimia dintre Julieta Szönyi și Radu Boruzescu (actorul care-l joacă pe Felix) este credibil și puternic, contribuind decisiv la autenticitatea filmului.

Scenografia și costumele contribuie la reconstituirea unei epoci marcate de contraste sociale și emoționale, iar muzica semnată de Anatol Vieru accentuează tensiunile dramatice.

Filmul rămâne până astăzi una dintre cele mai iubite producții românești, iar interpretarea Julietei Szönyi a rămas emblematică pentru imaginea Otiliei în cultura română. Pentru mulți, chipul ei delicat și prezența ei rafinată sunt inseparabile de imaginea personajului din carte.

Toate pânzele sus! (1976)

Miniseria TV „Toate pânzele sus!”, realizată între 1976 și 1978 și difuzată pentru prima dată în 1977, este considerată una dintre cele mai importante și îndrăgite producții din istoria televiziunii române.

Regizat de Mircea Mureșan și bazat pe romanul omonim scris de Radu Tudoran, serialul este un amestec de aventură, prietenie, idealism și romantism, care a captivat generații întregi de telespectatori.

Producția cuprinde 12 episoade, filmate pe parcursul a doi ani în diverse locuri din România, dar și în străinătate (inclusiv în porturi din Bulgaria și în Istanbul), beneficiind de o distribuție excepțională, decoruri impresionante și un buget generos pentru vremea respectivă.

Povestea urmărește peripețiile navei „Speranța”, condusă de căpitanul Anton Lupan (jucat de Ion Besoiu), care pornește într-o călătorie periculoasă în jurul lumii în căutarea unui prieten dispărut – Pierre Vaillant.

Alături de el, se află un echipaj divers, fiecare cu propriile idealuri și trăsături, iar pe parcurs, călătoria maritimă devine o adevărată odisee inițiatică, simbol al curajului, loialității și descoperirii de sine.

Comoara (1982)

Filmul „Comoara” (1982), regizat de Iulian Mihu, este o dramă cu accente istorice și psihologice, inspirată din nuvela omonimă a scriitorului Ioan Slavici.

Producția aparține studiourilor Centrului de Producție Cinematografică București și se înscrie în seria ecranizărilor literare de mare impact realizate în perioada respectivă.

Acțiunea este plasată într-un sat ardelean din secolul al XIX-lea și urmărește destinul personajului principal, Florea, un țăran modest care descoperă o comoară îngropată pe un teren care nu-i aparține.

Această descoperire devine punctul de plecare pentru o amplă explorare a naturii umane, a lăcomiei, iluziei bogăției și a relației individului cu morala și cu legea.

Atmosfera filmului este una apăsătoare, tensionată, cu o estetică sumbră și realistă, accentuată de imaginea foarte bine compusă și de o coloană sonoră discretă, dar sugestivă.

Julieta Szönyi o interpretează pe Maria, soția lui Florea, un personaj-cheie în dinamica psihologică a filmului. Maria este o femeie simplă, dar cu o sensibilitate aparte și o înțelepciune nativă, care simte că descoperirea comorii nu este un dar, ci o ispită.

Personajul ei devine vocea rațiunii și a echilibrului moral, contrastând cu entuziasmul aproape copilăresc al soțului, orbit de ideea îmbogățirii rapide.

Interpretarea Julietei Szönyi este reținută, dar profund expresivă. Fără a apela la gesturi teatrale sau dramatism excesiv, actrița reușește să redea zbuciumul interior al unei femei care simte cum valorile în care crede se prăbușesc în fața dorinței de avere.

Privirile ei, gesturile tăcute, momentele de tăcere încărcată – toate acestea contribuie la construirea unui personaj memorabil, care adaugă o greutate emoțională considerabilă filmului.

Vezi și: Adnana din Toate Pânzele Sus, prizonieră într-un „lagăr pentru străini”: Julieta Szönyi, actrița care strălucea în orice rol

Ora Zero (1979)

Regizat de Nicolae Corjos, cunoscut mai ales pentru filmele cu tematică adolescentină precum „Liceenii”, Ora Zero este un thriller românesc cu tente polițiste și psihologice, lansat în 1979, care explorează atât latura întunecată a comportamentului uman, cât și metodele de anchetă într-un sistem în care justiția trebuia să se mențină deasupra presiunilor sociale și politice.

Povestea filmului gravitează în jurul unei crime misterioase petrecute într-un mediu urban industrializat. Un bărbat este găsit mort în împrejurări suspecte, iar ancheta scoate la iveală relații tensionate între colegi, iubiri interzise, trădări și motive ascunse.

Filmul reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, cu suspans bine dozat și personaje complexe, în care fiecare detaliu contează.

În ”Ora Zero”, Julieta Szönyi interpretează rolul Cameliei, o femeie sofisticată, elegantă, dar în același timp marcată de o tensiune interioară profundă.

Personajul ei este implicat indirect în desfășurarea dramei, reprezentând un punct de echilibru între forțele raționale și cele afective care se confruntă pe parcursul anchetei.

Camelia este una dintre figurile feminine care provoacă ambiguitate morală în film: pe de o parte pare sinceră și empatică, iar pe de altă parte ascunde o serie de secrete care o plasează temporar în vizorul anchetatorilor.

Szönyi aduce personajului o finețe interpretativă aparte,  reținută, dar fermă, expresivă prin gesturi discrete și priviri intense. Rolul ei nu este unul central în sensul clasic, dar este extrem de important pentru dezvoltarea psihologică a narațiunii.

Prestația actriței în acest film confirmă versatilitatea sa: dacă în alte pelicule strălucea prin sensibilitate romantică, aici reușește să transmită o tensiune misterioasă, bine calibrată, specifică genului polițist.

Criticii vremii au remarcat eleganța și forța cu care Julieta Szönyi și-a construit personajul, făcând din Camelia o figură greu de uitat într-un film altfel marcat de sobrietate și austeritate vizuală.

Mitică Popescu (1984)

Mitică Popescu, regizat de talentatul Manole Marcus în 1984, este o adaptare liberă a nuvelei omonime scrise de Camil Petrescu, dar recontextualizată pentru a accentua ironia și melancolia vieții de funcționar mărunt în interbelicul bucureștean.

Filmul se remarcă printr-un amestec subtil de comedie, dramă de caracter și observație socială, fiind centrat pe figura unui bărbat aparent superficial, dar de o complexitate emoțională greu de anticipat.

Personajul principal, Mitică Popescu, este interpretat de Tudorel Filimon într-unul dintre cele mai nuanțate roluri ale carierei sale.

Mitică este, la prima vedere, un funcționar de bancă plictisit, ironic, cu replici savuroase și gesturi teatrale. Dar în spatele acestui portret se ascunde un om profund singur, capabil de gesturi neașteptate de altruism, suferință și iubire discretă.

Julieta Szönyi o interpretează pe Angela, directoarea băncii la care lucrează Mitică Popescu. Într-un mediu dominat de formalism, în care orice slăbiciune este sancționată imediat, Angela este o prezență autoritară, rafinată și aparent impenetrabilă. Cu toate acestea, interpretarea oferită de Szönyi adaugă multiple straturi de profunzime acestui personaj feminin.

Angela nu este doar patroana distantă a băncii, ci o femeie aflată în pragul eșecului profesional, pusă în fața unei crize financiare care amenință să-i distrugă afacerea. În această vulnerabilitate, ea descoperă, cu surprindere, devotamentul necondiționat al unui subaltern pe care nu îl bănuise capabil de asemenea loialitate: Mitică Popescu.

Julieta Szönyi redă cu finețe emoțiile contradictorii ale Angelei, neîncrederea, uimirea, ezitarea și în cele din urmă un soi de afecțiune reținută față de acest personaj bizar care se dovedește a fi singurul aliat sincer.

Una dintre cele mai memorabile scene este cea în care Angela încearcă să confrunte discret sentimentele lui Mitică. Construcția actoricească a Julietei Szönyi este remarcabilă prin reținerea gesturilor, prin jocul privirilor și printr-o interpretare subtilă, care lasă loc întrebărilor fără a oferi răspunsuri explicite.

Angela nu este o femeie fragilă, dar nici un personaj rigid. Este umană, vulnerabilă, prinsă între datoria profesională și dorința de a înțelege o afecțiune venită pe neașteptate.

Falansterul (1979)

Regizat de Savel Stiopul și lansat în 1979, filmul Falansterul este o dramă istorică ambițioasă, inspirată din fapte reale și din contextul ideologic al secolului al XIX-lea, când ideile socialiste utopice începeau să pătrundă și în spațiul românesc.

Pelicula urmărește povestea curajoasă și idealistă a lui Theodor Diamant, un discipol al filosofului francez Charles Fourier, care a încercat în 1835 să întemeieze în zona Scăeni, Prahova, un falanster — adică o comunitate economică și socială bazată pe principiile cooperării, egalității și muncii colective.

Julieta Szönyi o interpretează pe Irina, un personaj fictiv, dar simbolic, care reprezintă vocea feminină și sufletul comunității utopice. Irina este o tânără educată, sensibilă și curajoasă, atrasă de ideile de reformă socială promovate de Diamant.

În film, Irina devine nu doar partenera de viață, ci și de idealuri a liderului comunității. Personajul ei este profund umanizat de jocul rafinat al Julietei Szönyi, care oferă o interpretare nuanțată, în care se împletesc speranța, devotamentul și dezamăgirea provocată de confruntarea cu realitățile dure ale epocii.

Într-o lume patriarhală, Irina reprezintă un model de femeie care gândește liber, se implică activ în proiectele comunității și încearcă să sprijine prin toate mijloacele visul unei societăți mai bune.

Interpretarea Julietei Szönyi este discretă și elegantă, cu momente de mare intensitate emoțională, în special în secvențele care ilustrează destrămarea idealurilor falansterului sub presiunea autorităților și a prejudecăților vremii.

Vezi și: Doliu în lumea filmului românesc! Actrița din filmele „Enigma Otiliei” și „Toate pânzele sus” a murit. Julieta Szönyi avea 75 de ani

Ecaterina Teodoroiu (1978)

Filmul „Ecaterina Teodoroiu”, regizat de Dinu Cocea și lansat în anul 1978, este o dramă istorică inspirată din fapte reale, care aduce în prim-plan povestea eroinei din Primul Război Mondial.

Pelicula este un omagiu cinematografic adus curajului, patriotismului și sacrificiului făcut de femeile României în timpul conflictelor care au marcat începutul secolului XX.

Filmul urmărește parcursul tinerei Ecaterina Teodoroiu, originară din Oltenia, care, după moartea fratelui său pe front, se înrolează voluntar în armată și ajunge să lupte cot la cot cu soldații români. Devine comandant de pluton, dovedește o curaj ieșit din comun și este ucisă eroic în timpul luptelor de la Mărășești, în 1917.

În acest film, Julieta Szönyi joacă rolul Elinei, o tânără apropiată de eroina principală, o prietenă și confesoare, care contribuie la conturarea dimensiunii umane a Ecaterinei Teodoroiu.

Deși nu este personajul central, Elina reprezintă un element-cheie în economia narativă a filmului, fiind un personaj de sprijin moral și emoțional, un simbol al feminității tăcute și al durerii îndurate de femeile rămase în spatele frontului.

Julieta Szönyi dă viață acestui rol cu o sensibilitate remarcabilă, construind un personaj discret, dar cu un impact emoțional puternic.

Elina este martora transformării Ecaterinei dintr-o tânără fragilă într-o luptătoare de legendă, iar prezența ei în momentele-cheie subliniază contrastul dintre brutalitatea războiului și fragilitatea vieții cotidiene.

Prin interpretarea sa, Julieta Szönyi reușește să creeze un portret feminin memorabil, marcând subtil, dar pregnant, suferința interioară și devotamentul celor care susțin lupta din umbră, fără glorie, dar cu o tărie sufletească admirabilă.

Cei care plătesc cu viața (1991)

Filmul „Cei care plătesc cu viața”, regizat de Șerban Marinescu și lansat în 1989, este o adaptare cinematografică a operei lui Camil Petrescu, în special a piesei „Jocul ielelor”.

Pelicula explorează conflictul dintre idealurile morale absolute și realitățile sociale corupte, prin intermediul personajului principal, jurnalistul Gelu Ruscanu, interpretat de Adrian Pintea.

Acesta este obsedat de ideea dreptății absolute și, confruntat cu o revelație tulburătoare despre trecutul tatălui său, ajunge să se sinucidă, simbolizând eșecul reformării societății.

În această dramă complexă, Julieta Szönyi interpretează un rol secundar, contribuind la atmosfera tensionată și la explorarea temelor profunde ale filmului.

Deși detaliile specifice despre personajul său nu sunt menționate în sursele disponibile, prezența sa alături de actori renumiți precum Ștefan Iordache, Maia Morgenstern și Marcel Iureș subliniază importanța contribuției sale la această producție.

Proiectul a fost apreciat pentru fidelitatea față de sursa literară și pentru interpretările actoricești remarcabile, fiind considerat una dintre cele mai reușite ecranizări ale unei scrieri camilpetresciene.

Alo, aterizează străbunica! (1981)

Această comedie savuroasă, regizată de Lucian Bratu, este una dintre cele mai îndrăgite pelicule ale anilor ’80. Julieta Szönyi interpretează aici un rol cu o tentă comică, diferit de dramatismul multora dintre rolurile ei anterioare.

Filmul prezintă povestea unei familii moderne confruntate cu sosirea neașteptată a unei străbunici nonconformiste care le dă peste cap viața cotidiană.

Szönyi o joacă pe Nora, o femeie rafinată, dar prinsă în vârtejul de evenimente provocate de „străbunica din altă epocă”. Cu farmec și naturalețe, actrița reușește să creeze o figură memorabilă, ce aduce umor și empatie în egală măsură.

Vezi și: Cele mai frumoase surori din cinematografia românească. Adnana şi Madeleine, interpretate superb de Julieta Ivanca Szonyi şi Anca Nicola Szonyi

La Gomera (2019)

Una dintre cele mai surprinzătoare apariții recente ale Julietei Szönyi este în filmul La Gomera, regizat de Corneliu Porumboiu, o producție care a făcut valuri la Cannes și în festivalurile internaționale de film.

În această peliculă neo-noir cu accente de thriller și umor absurd, actrița joacă un rol mic, dar simbolic, într-o distribuție dominată de actori contemporani precum Vlad Ivanov și Catrinel Marlon.

Deși apariția ei este scurtă, Szönyi se remarcă printr-o prezență subtilă, demonstrând că rămâne un reper al cinematografiei românești, capabilă să se reinventeze în contexte moderne și experimentale.

Participarea sa în acest film a fost privită de critici ca o reverență artistică față de o carieră impresionantă.

Cele mai bune filme românești se văd, în fiecare zi, la Cinemaraton.