Votul anti-sistem ca „să moară capra vecinului”, între mit și realitate. Nu mințiți poporul cu televizorul – OPINIE

“Toată lumea trebuie să trăiască, deși toată lumea va muri, înainte să știi motivul”, spunea Arthur Lee în 1972, solistul trupei Love, în versurile piesei de mai jos “Everybody’s Gotta Live”. Ca referință, este una dintre piesele de referință ale genului rock psihedelic pe care mulți dintre noi îl asociază inadvertent cu Pink Floyd, dar aceea este o poveste pentru altă dată.

La începutul anilor ‘90, înainte de TikTok și Facebook, s-a viralizat o sintagmă asociată uneori cu Mihai Tatulici, “Nu mințiți poporul cu televizorul”. Era un atac fără perdea la manipularea mediatică post-revoluționară. Întâmplarea face că este la fel de valabil 35 de ani mai târziu ca și atunci. Într-o singură lună, iunie 2024, PSD – PNL a cheltuit 9 milioane de euro sau aproximativ 45 de milioane de lei pe propagandă/publicitate electorală online și la televiziunile tale preferate: Digi24, ProTV, Realitatea TV, de România TV sau Antena 3 nu mai zic, relevă o investigație Snoop. Acelea au fost la alegerile locale, pentru prezidențiale și parlamentare, sumele din bani publici, subvențiile primite de partide și cheltuite complet netransparent, au fost mult mai mari. Doar în cazul lui Ciolacu și PSD s-au cheltuit 50 de milioane de euro din bani publici pentru publicitate TV și online.

Manipularea sau minciuna intervine când acele prezențe tv, interviuri, “știri”, glumițe în platou (vezi Ciucă la Măruță), deși vădit plătite, chiar și pentru un profan într-ale consumului de televiziune, nu sunt marcate cu P (publicitate) sau evidențiate în orice alt fel sau sens ca fiind pe bani publici. Acesta este vârful piramidei și o constantă de câteva decenii. Reprezintă și motivul pentru care nu am acces la televiziune “tradițională” în casă de aproape două decenii.

Ce i-a răspuns un cerșetor lui Marian Godină, atunci când polițistul l-a întrebat de ce nu se duce la muncă

De unde provine expresia ”picătura chinezească” și ce semnifică. Milioane de români o folosesc greșit

Mass-media clasică nu a murit însă pentru că am renunțat eu să-mi iau știrile de la TV și nici pentru că investigații online precum “Un milion de euro din bani publici de la PNL pentru site-ul Digi24. Articolele nu au fost marcate cu semnul P–publicitate, dar au fost trimise pentru plată la partid” s-au auto-îngropat în negura istoriei cu consecințe zero. A murit când un candidat la prezidențiale a ieșit lider de necontestat la alegerile prezidențiale în primul tur, a câștigat votul popular, după cum zic americanii, printr-o campanie aparent inexistentă în afara TikTok, cu excepția unor mici “derapaje”, precum interviul online cu Tatulici din ultimele zile ale campaniei, disponibil mai jos.

Cu alte cuvinte, milioane de români au votat un om pe care, în mod autentic nu l-au cunoscut, pentru că formatul clipurilor de pe TikTok îți permite să dezvolți doar o afinitate sau fascinație pentru un personaj, nu să-i asculți filozofia de viață, nu să parcurgi investigații cu vile achiziționate la Viena, unde a locuit 8 ani din poziția de aparent anti-UE, anti-NATO, pro-Putin, etc.

Un vot anti-sistem în România anului 2024 era previzibil, normal și logic. Așa a bubuit și AUR acum câțiva ani când, din nou, nu știa nimeni de Simion și partidul său s-a bucurat de 9% la alegerile parlamentare din 2020, devenind a patra forță politică în stat. E previzibil și pentru că anul acesta, până și prozaica găleată cu fâină și ulei a PSD-ului, petrecerile câmpenești populiste cu mici, bere și muzică populară au fost prea puține sau au venit prea târziu. Asta ca să nu zic că au fost inexistente și că tupeul nerealist a lui Ciolacu s-a reflectat, “pe surse”, în încurajarea unor membri PSD să-l voteze pe Simion, ca acesta să intre în turul doi și, “de frică”, românii să aleagă același “nemuritor” partid social-democrat. Nu a fost așa.

Sintetizând:

1. Se mai face presă în România, chiar dacă trebuie să sapi după ea. Chiar dacă niște investigații Recorder alimentează mai mult o ură cronică instituțională panicoasă, decât să ofere soluții sau să se reflecte în consecințe reale, știrile nu trebuie luate de pe TikTok, Facebook sau Instagram. Adevărul, dreptatea și viața nu trebuie să vină absolut niciodată din gura unui singur om. Oamenii sunt ființe vulnerabile predispuse la greșeli, pot fi cumpărați, influențați, deviați. Pot fi bolnavi.

2. Nu există candidați independenți care să schimbe România sau orice altă țară democratică. E o suprasimplificare a sistemului politic de la noi să crezi că președintele face legi, le analizează, la pune în aplicare. Centrează și dă cu capul. Motivul pentru care există Parlamentul, alimentat de partide politice, este exact acesta, să echilibreze puterea în stat, să sancționeze derapajele incompatibile cu statul de drept inclusiv prin inițierea unui referendum pentru demiterea președintelui. Acesta este și motivul pentru care țara noastră este o republică semi-prezidențială, unde “semi” este cuvântul cheie.

3. Idealizarea unui candidat, transformarea lui într-o figură mesianică ce deține adevărul absolut și vine cu rezolvări imediate la toate problemele nu este greșită la nivel emoțional. Cu toții căutăm soluții simple la probleme complicate. Este greșită la nivel practic pentru că, la fel cum România are nevoie de fonduri europene pentru autostrăzi, reabilitarea rețelelor de canalizare, finanțarea micilor antreprenori (vezi Start-up Nation) și nu numai, un candidat are nevoie de suport financiar masiv ca să fie relevant și, în mod autentic, să influențeze semnificativ viitorul românilor, nu doar percepția lor.

4. Înțeleg și empatizez enorm cu lipsa de speranță față de realitatea actuală din România, cu faptul că lipsa accesului la educație face victime inclusiv la aceste alegeri, că aderarea la Schengen pare la fel de relevantă ca negru sub unghie pentru niște oameni care nu doar că nu au ce pune pe masă, dar se roagă să nu ningă la iarnă ca să nu le plouă în casă. Cum să-ți pese de zdruncinarea democrației, de un posibil învingător la prezidențiale care a spus cu subiect și predicat că nu vor mai exista partide politice în România (link mai jos, minutului 1:36), când multe dintre partide nu ți-au facilitat condițiile unui trai uman. Vezi realitatea faptului că 40% din populația țării nu are acces la canalizare.

5. Dacă ai citit până aici, ce recomand eu, este un vot “anti-sistem” pentru Elena Lasconi și USR nu pentru că este răul mai mic, ci pentru că, sper eu, indiferent câtă școală avem, cât de diferiți suntem în cel mai bun mod cu putință, cât de pesimiști suntem, de frustrați, de dezamăgiți, nu suntem misogini. La fel cum s-ar putea să alegi să nu crezi că omul a ajuns pe lună, poți și să nu crezi că din 2025 bărbații se îmbracă pe stradă în fustițe.

6. Știu că mulți dintre noi, aproape toți, am fost educați, încurajați, aproape îndoctrinați, că suntem deștepți, că ne descurcăm și singuri, că putem fi orice în această viață și nimeni nu ne dictează ce-i bine pentru noi. Știm noi mai bine. Această filozofie de viață are însă limitările ei, motiv pentru care nu avem toți averea lui Bill Gates sau Ion Țiriac și nici nu vom avea. Ce avem însă este un vot pe care ar fi bine să-l exercităm nu ca “să moară și capra vecinului”, nu ca să ardă democrația, nu ca să ne întoarcem în urmă cu 35 de ani, nu ca să spunem “le-am tras-o”.

Votați cu discernământ, nu cu răzbunare. Încercați să filtrați informațiile la care vă expuneți, dar nu îmbrățișați cu două mâini atitudinea că toți vă mint, toți vă vor răul, toți vă manipulează. “Team work makes the dream work”, munca în echipă face visul să funcționeze și nu pot decât să sper că putem trage ca un fel echipă pentru viitorul României, nu pentru regresul ei. Ar fi păcat. Mulțumesc