Intrăm în a treia eră nucleară, susțin experții: ce înseamnă acest lucru pe plan global

De-a lungul istoriei recente, lumea a traversat două etape majore în ceea ce priveste utilizarea și amenințarea armelor nucleare. Prima eră nucleară, între 1945 și 1991, a fost definită de Războiul Rece. Aceasta a marcat perioada încărcată de competiția nucleară între Statele Unite și Uniunea Sovietică, cele două superputeri care și-au concentrat eforturile pentru dezvoltarea și stocarea armelor atomice.

Un concept cheie al acestei ere a fost „Distrugerea Mutuă Asigurată” (MAD), un echilibru fragil care a prevenit folosirea armelor nucleare datorită fricii de represalii catastrofale. Momentul cel mai tensionat a fost criza rachetelor din Cuba, într-un conflict care putea degenera rapid într-un dezastru global.

Până întru 1991, arsenalul nuclear global ajunsese la cifre alarmante: peste 60.000 de arme nucleare. Cu toate acestea, perioada s-a îndreptat spre un final mai pașnic odată cu destrămarea Uniunii Sovietice.

O lume multipolară și instabilă

Cea de-a doua eră nucleară (1991-2020) a adus cu sine o nouă dinamică. Deși Războiul Rece s-a încheiat, amenințarea nucleară nu a dispărut complet. Marile superputeri, precum SUA și Rusia, și-au redus arsenalul prin acorduri precum START, dar alte state au intrat în scenă.

Horoscopul banilor pentru a doua jumătate a lunii martie. Zodia care câştigă la Loto

Câţi bani primesc ispitele de la ”Insula Iubirii”, de fapt? Suma este ruşinoasă, nici măcar un salariu minim pe economie

India, Pakistan și Coreea de Nord au devenit actori importanți pe scena nucleară, generând tensiuni regionale. Conflictele dintre India și Pakistan sau testele nucleare ale Coreei de Nord din 2006 au consolidat ideea că o lume multipolară poate fi la fel de instabilă ca cea bipolară. De asemenea, a apărut spectrul amenințării nucleare din partea actorilor nestatali, precum grupările teroriste.

Această perioadă a fost una de incertitudine. Pe de o parte, existau speranțe legate de pace datorită tratatelor internaționale, dar, pe de altă parte, emergența noilor puteri nucleare a creat noi provocări.

Ce aduce a treia eră nucleară

Potrivit experților, în special Amiralului Sir Tony Radakin, suntem acum în pragul unei a treia ere nucleare. Această etapă este marcată de tehnologii disruptive, precum armele hipersonice și inteligența artificială, dar și de o creștere a tensiunilor între marile puteri globale, precum SUA, China și Rusia, scrie CNN.

Un element definitoriu al noii ere este lipsa arhitecturilor de securitate care au caracterizat perioada Războiului Rece. Tratatul INF, care a limitat rachetele cu rază intermediară, a fost abandonat, iar alte acorduri sunt sub presiune. În plus, actori mai mici precum Coreea de Nord sau Iranul continuă să împreśtie temeri globale.

Pe lângă tehnologiile avansate, utilizarea „amenințării nucleare” ca instrument politic este din ce în ce mai frecventă. Rusia a organizat exerciții nucleare masive și a lansat simulări de atacuri, în timp ce China își extinde arsenalul, creând o provocare dublă pentru SUA. Aceste acțiuni alimentează temerile cu privire la un viitor în care armele nucleare devin o monedă curentă în diplomația internațională.

Implicațiile globale ale noii ere

Această nouă etapă implică riscuri uriașe pentru stabilitatea globală. Tehnologiile emergente, combinate cu o lipsă de dialog constructiv între marile puteri, creează un context periculos.

Admiralul Radakin subliniază că lumea trebuie să găsească noi mecanisme de control al armamentului și de prevenire a conflictelor. Altfel, riscul ca această nouă eră nucleară să degenereze într-o catastrofă este mai real ca niciodată.

Intrăm într-un teritoriu necunoscut, unde securitatea globală depinde de capacitatea liderilor de a naviga aceste provocări complexe. Speranța rămâne că a treia eră nucleară nu va sfârși într-un crater fumegător, ci într-o cooperare în care știința și dialogul vor prevala.