04 apr. 2024 | 22:01

Când a apărut creștinismul în Dacia. Sute de ani mai târziu, păgânii români erau încă aici

VIDEO ACTUALITATE

Istoria religioasă a spațiului carpato-danubiano-pontic este una complexă, marcată de un proces îndelungat de schimbări și adaptări culturale. Apariția creștinismului în Dacia, urmată de persistența păgânismului în cultura românească, reflectă această complexitate și dinamism cultural.

Apariția creștinismului în Dacia

Creștinismul a pătruns pe teritoriul Daciei în perioada stăpânirii romane, un fapt susținut de o parte a specialiștilor. Această răspândire a fost însă un proces lent, care a necesitat secole pentru a acoperi întregul teritoriu al României de astăzi. Deși tradiția bisericească din România susține ideea că poporul român s-a născut creștin, evidențele arată că, de fapt, păgânismul a coexistat cu creștinismul până târziu în istorie, persistând în practicile culturale ale românilor chiar și până în secolul al XIX-lea.

Sfântul Apostol Andrei, cunoscut în tradiția creștină pentru activitatea sa misionară în Dobrogea și Sciția, este considerat a fi adus creștinismul în Dacia încă dinainte de cucerirea romană. Această răspândire timpurie a creștinismului, mai ales în Dobrogea, regiune ce a devenit parte a Imperiului Roman în anul 46, marchează începuturile complexe ale creștinării pe teritoriul daco-roman.

Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia

Persistența păgânismului

Cu toate acestea, mulți specialiști argumentează că este puțin probabil ca creștinismul să fi avut o prezență semnificativă în Dacia pre-romană, dat fiind lipsa dovezilor arheologice și prezența puternică a culturilor păgâne, inclusiv cultul zamolxian. Răspândirea creștinismului în această perioadă a fost limitată, marcând începuturile unui proces îndelungat de cristalizare religioasă în regiune.

Odată cu transformarea unei părți din Dacia în provincie romană, creștinismul a început să se răspândească mai eficient, deși într-o manieră neuniformă și fără a deveni majoritar. Prezența soldaților romani creștini, a coloniștilor și a deținuților condamnați pentru creștinism, a favorizat apariția și dezvoltarea unor comunități creștine în Dacia romană. Totuși, această religie a rămas minoritară pentru mult timp, majoritatea populației rămânând atașată credințelor și practicilor păgâne.

Vezi și: De ce țara noastră se numește România și nu Dacia: când a fost menționat pentru prima dată numele, cine a fost cel care l-ar fi inventat

Reîntoarcerea și consolidarea creștinismului

În ciuda acestor începuturi timide, creștinismul s-a consolidat treptat în regiune, cu o prezență semnificativă începând cu secolul al IX-lea, odată cu activitatea misionară a lui Chiril și Metodie în rândul slavilor. Dobrogea și zonele de pe malurile Dunării au fost printre primele care au atestat prezența creștină, datorită proximității de lumea bizantină și a legăturilor comerciale și culturale.

Vezi și: Cele 10 aberații despre istoria dacilor. Ce sunt oamenii în stare să creadă fără să cerceteze

Astfel, creștinismul și păgânismul au coexistat în Dacia și în spațiul românesc pentru sute de ani, reflectând un proces îndelungat de transformare culturală și religioasă. Această coexistență a generat o bogăție de practici și credințe care au modelat profund identitatea și cultura românească, marcând tranziția de la vechile credințe păgâne la creștinismul care va deveni dominant în spațiul românesc.