S-a dat legea, este total interzis să faci asta copilului tău, în România. Nu mai e ca pe vremea noastră

S-a dat legea, este total interzis să faci asta copilului tău, în România. Nu mai e ca pe vremea noastră

Dacă ai un bebeluș ce tocmai a apărut pe lume și încă nu i-ai făcut certificatul de naștere, trebuie să știi că legea s-a schimbat și nu mai e la fel de permisivă ca înainte, în ceea ce privește alegerea numelor micuților. Nu este vorba despre cum se va numi copilul în sine, ci despre numărul prenumelor pe care le poate primi pe cale oficială.

Președintele Klaus Iohannis tocmai a promulgat legea care prevede faptul că prenumele declarat la data înregistrării nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte. Prin urmare, va trebui să ții cont de această prevedere, înainte de a decide cum îl va chema pe copil!

Modificările legislative nu se opresc aici

Același act normativ aduce și alte schimbări ale legislației privind starea civilă. Astfel, românii care doresc să-și schimbe numele sau chiar prenumele au la dispoziție mai multe situații în care se pot regăsi, ca justificare pentru această procedură ce se poate efectua la cerere.

Avem, conform noii legi, următoarele situații:

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

c) când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte și dorește simplificarea acestuia;

e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;

f) când persoana în cauză poartă un nume de proveniență străină și solicită să poarte un nume românesc;

g) când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește să revină la numele dobândit la naștere sau purtat anterior;

h) când părinții și-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor;

i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei;

j) când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;

k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

l) când prenumele purtat este specific sexului opus;

m) când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;

n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/actul de identitate emis de autoritățile străine;

o) alte cazuri temeinic justificate.

Citește și: