Cum obții un loc de muncă la NASA ca să construiești exploratori robotici pentru Marte (și nu numai)

Cum obții un loc de muncă la NASA ca să construiești exploratori robotici pentru Marte (și nu numai)

Roverul Perseverance ar putea ajuta la dezvăluirea vechilor secrete microbiene ale Planetei Roșii. Și tocmai a făcut cel mai important pas în acest sens, chiar ieri, aterizând pe Marte, după o călătorie de șapte luni.

Cu toate acestea, această expediție a funcționat mult mai mult în laboraotr decât a călătorit Perseverance prin spațiul interplanetar, până pe Marte. Anunțată pentru prima dată în 2012, misiunea marchează punctul culminant al muncii de aproape un deceniu de către sute de mașiniști, designeri, oameni de știință și ingineri de la Jet Propulsion Lab de la NASA. Dar nu oricine poate fi angajat acolo, lucrând pentru prima instalație mondială de producție de nave spațiale și echipamente de construcție care vor survola suprafețele planetelor vecine, inclusiv suprafața lui Marte.

Pentru Mohamed Abid, inginer mecanic șef adjunct în misiunea Marte 2020, calea către munca la JPL a început în Tunisia, unde a crescut. „După liceu, mi-am făcut facultatea și masteratul în Europa”, a explicat el pentru Engadget. „Apoi am venit aici în SUA pentru doctorat”. Obținerea de note bune a contribuit, evident, la creșterea șanselor sale de a ocupa o poziție la JPL, a afirmat Abid, dar „a participa la stagii a fost cu adevărat primordial. Mi-a dat ceea ce am nevoie pentru a ajunge acolo unde sunt acum”.

„Există tipul de oameni care doar își fac orele și pleacă. Alții au încercat mai mult să absoarbă tot ce au putut, pentru a extinde subiectul la care lucrau. Indiferent dacă este vorba de construirea pieselor, proiectarea lor, scrierea codului, orice ar fi. Deci, încercați să mergeți mai departe de atât”, a sfătuit el. „E o diferență mare între a termina un stagiu și a face acest raport și apoi, pe lângă asta, a oferi un ajutor suplimentar pentru companie”, adaugă el.

Cum a decurs realizarea roverului Perseverance, de la proiect la aterizarea pe Marte

Abid spune că unele calificări suplimentare pot ajuta nou angajații JPL să se ridice în rang. „Trebuie să ai cunoștințe cam în toate domeniile, dacă vrei să faci performanță în acest domeniu”, spune el.

„Toată lumea are de spus o poveste interesantă despre cum au ajuns aici și ce a funcționat bine pentru ei”, a adăugat Abid. „Sunt necesare tot felul de abilități pentru a construi acest echipament, astfel încât NASA își încurajează angajații să continue aceste activități extracuriculare”, subliniază omul de știință.

Deși aceste experiențe te pot ajuta să te deosebești , va trebui totuși să treci interviul, care este „în corelație mare cu unele atribute”. Unii intervievatori vor pune întrebări dificile, asemănătoare cu infamul Google – „câte mingi de golf se potrivesc într-un autobuz școlar”. Asta în timp ce alții se vor concentra mai mult pe abilitățile de gândire critică sau capacitățile interpersonale ale solicitantului: cum să lucrezi în cadrul unei echipe, cum să te comporti în cadrul echipei. Abid a explicat că nu există criterii stabilite. “Depinde de fiecare persoană, depinde de ce nevoie au ei la momentul respectiv, dar și de cât de bine pregătit ești pentru acel post”, a explicat acesta.

În calitate de inginer mecanic șef adjunct, responsabilitățile lui Abid la JPL sunt destul de variate, în funcție de faza în care se află proiectul, de la proiectare, la produsul final.

Odată ce proiectul intră în faza de construcție, Abid trebuie să-și facă griji cu privire la mai multe aspecte: construirea lucrurilor corect, care sunt materialele pe care le folosesc, care sunt analizele pe care le folosesc etc. Practic, asigurându-se că echipa pune întrebările corecte și se asigură că acestea, așa cum a spus el, „vin cu sistemul potrivit care poate îndeplini cerințele și constrângerile pe care le avem pentru această mașinărie complicată”.

Detalii din „culisele” muncii experților NASA

Faza de testare și verificare sunt deosebit de interesante pentru Abid. „De fiecare dată când scrii un test, ai dori să ai cât mai multe probleme la începutul proiectului”, a explicat el. „Pentru că dorești să rezolvi toate aceste probleme chiar înainte de a apăsa butonul roșu pentru a lansa”. Aceste probleme ar putea varia de la verificarea dublă a faptului că adezivii folosiți pentru lipirea componentelor se leagă suficient de strâns, până la asigurarea faptului că sistemele critice nu se vor zdrobi în bucăți sub greutatea lansării.

Pentru Christina Hernandez, inginer de sisteme de sarcină utilă la JPL, poziția se referă la întrebarea „de ce”. „Suntem cam ca un jucător al tuturor meseriilor”, a spus ea.

„Treaba noastră este să fim în ea. Nu suntem ingineri mecanici, nu suntem ingineri electrici sau ingineri de software – chiar dacă mulți dintre noi avem acele background-uri – dar treaba noastră este să aruncăm o privire asupra imaginii de ansamblu și să urmărim ca acest lucru să se unească”, spune ea.

Christina spune că un inginer de sisteme de sarcină utilă este practic persoana a cărei sarcină este să înțeleagă instrumentele științifice „Așadar, motivul pentru care îmi place în mod deosebit ingineria sistemelor de sarcină utilă este că, pe lângă înțelegerea tehnologiei din spatele instrumentului, a designului, a codării, trebuie să înțelegi și motivația pentru care faci acest lucru și asta înseamnă că obții o perspectivă asupra științei acelor sisteme”.

Traseul lui Hernandez către JPL a fost ceva mai direct decât al lui Abid. A absolvit Cal Poly San Luis Obispo din California cu un master în proiectarea navelor spațiale și modelarea mediilor spațiale, inițial interesată să creeze sisteme de colectare a gunoiului spațial de pe orbita joasă a Pământului.

„Trebuie să te pasioneze cu adevărat ceea ce faci ca să ajungi la NASA”

„Această problemă m-a fascinat, așa că am învățat abilități de bază de programare și abilități de testare, dar, mai important, au fost abilitățile de gândire critică”, a explicat ea. „Un inginer de sisteme trebuie să fie capabil să pună la îndoială toate disciplinele necesare pentru a veni cu orice proiect particular care este implementat”.

Nu orice poziție din cadrul JPL necesită o asemenea amplitudine și profunzime a cunoașterii. În timp ce unii angajați se vor deplasa între roluri și echipe de mai multe ori în timpul carierei lor, alții își găsesc nișa și rămân pe ea. „Am cunoscut oameni care iubesc cu adevărat elementele de fixare. Asta este tot ce își doresc să facă, sunt cu adevărat pasionați de elementele de fixare și este destul de mișto, pentru că avem nevoie de experți de acest gen”, spune Hernandez.

Pentru Hernandez, cea mai fascinantă parte a ciclului de producție Marte 2020 a fost faza de verificare și validare. „Dacă ai o nouă tehnologie pe care o încerci pentru prima dată, trebuie să îți construiești încrederea în ea”, a explicat ea. „Și apoi ajungi în această fază în care ai prototipul instrumentului, noi le numim modele de inginerie, apoi îl duci la setul de testare. Pentru mine este unul dintre cele mai fascinante locuri din JPL”.

„Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat este automatizarea și inteligența vehiculului, pentru a putea lua decizii și pentru a se menține în siguranță în timp ce profită de oportunitățile științifice”, a conchis ea.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Citește și: