VIDEO Fotograful român care și-a trăit viața pe peliculă de film

Cum crezi că arăta România din anii ’60 sau chiar ’70? Dar ce-ai spune dacă ai putea-o descoperi în sufletul Bucureștiului chiar în aceste zile? E vorba de expoziția dedicată unui fotograf român care, fără să știe, stoca prezentul pentru generații viitoare.

Oarecari” e o expoziție pe care o poți vizita până pe 15 noiembrie la Muzeul Național de Artă Contemporană din București. Acolo sunt aduse secvențele de viață pe care fotograful Ioan Matei Agapi le-a tras pe peliculă și pentru vecie. El a fost unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din Iași, apreciat nu doar de cei din domeniul fotografiei, ci și de comunitatea locală.

Inițial, a studiat matematica, dar din momentul în care a descoperit aparatul de fotografiat a urmat cursurile de la Școala de Film și Animație de la studiourile Sahia din București. Ulterior, a lucrat ca operator de imagine și profesor de fotografie și film la Școala Populară de Arte din Iași. Timp de 40 de ani, a realizat un volum considerabil de materiale vizuale documentare din perioada comunistă, cu o valoare culturală și istorică semnificativă.

„Titlul pentru expoziție a plecat de la acești oameni simpli, oarecari. Ioan Agapi a fotografiat și multe personalități din Iași și nu numai, dar ce am observat aparte au fost acești oameni de rând – cum îi aborda și cum îi fotografia. Am vrut să pun mai mult accent pe ei în această expoziție.”
Călina Bârzu, curatoarea expoziției

Arhiva Agapi este impresionantă prin volum și conținut. Vorbim de 21.000 de metri de peliculă, aproximativ două milioane de negative în diverse formate de film, 78 de aparate de fotografiat și numeroase cărți de specialitate. Acestora li se adaugă și 35 de ore pe film de 16 mm. Printre fotografiile sale sunt rătăcite și negative realizate de colegi sau cunoscuți la rugămintea cărora le-a developat, însă după mai mulți ani de la primirea acestora.

Agapi și-a arhivat meticulos negativele de la bun început, printr-un sistem propriu – pe ani și pe categorii generice, precum documentar, reportaj, personalități, familie, prieteni, evenimente culturale, dar și unele categorii atipice intitulate chiar de el „diverși” sau „oarecari”.

Această documentare progresivă include și notițe cu informații, precum locul, anul, subiectul și comentariile scrise pe ambalajele de hârtie ale negativelor.

Patru decenii în alb și negru din cea mai cenușie perioadă a României

Toate aceste fotografii au fost făcute de-a lungul a 40 de ani și păstrate cu grijă de Ioan Agapi, cu certitudinea că sunt prețioase și că ar trebui prezentate publicului. Astfel, din această dorință, s-a materializat „Timebox – Arhiva Agapi”, proiect care reprezintă începutul procesului de digitizare a negativelor și de valorificare a arhivei.

Documentarul a fost regizat de Nora Agapi, fiica artistului ieșean, și premiat în mai multe festivaluri internaționale, cum ar fi Jihlava IDFF 2018 sau Dokufest Kosovo 2019. Prin această inițiativă au fost scanate peste o mie de negative din perioada 1967 – 1978, fiind creată totodată o platformă online care face vizibilă această moștenire culturală.

Expoziția „Oarecari 1967 – 1978 – văzuți de Ioan Matei Agapi”, parte din acest proiect, reprezintă o selecție din primul deceniu al arhivei și aduce în atenția publicului fotograful și oamenii obișnuiți.

Ioan Agapi, în stilul lui caracteristic, cunoștea bine cum să abordeze și să portretizeze omul, inclusiv particularitățile unei situații sau ale unui individ, pe care nu le trecea niciodată cu vederea.

De-a lungul carierei sale, a fotografiat personalități politice sau culturale, un interes aparte acordând oamenilor de rând, pe care îi portretiza într-o manieră proprie care le oferea importanța cuvenită. Fotografiile din expoziție arată modul în care Ioan Agapi se regăsea în cei pe care-i fotografia, modul în care se încărca cu energie pozitivă de la aceștia, dar și invers, însă și capacitatea lui de a vedea și înțelege individul, indiferent de vârstă, gen, statut sau clasă socială.

Agapi era un personaj empatic, cu o viziune clară, ce se oglindea în oamenii pe care-i fotografia. Relația dintre subiect și fotograf este evidentă în imaginile sale, iar asta oferă fiecărui portret un farmec aparte.

„Așa cum a fost toată viața lui, nu a vrut să devină faimos. I-a plăcut să fie diferit, a tratat viața ca pe o scenă de teatru de multe ori. Dacă mai trăia acum, când am reușit să creăm expoziția, probabil s-ar fi uitat lung la fotografii, ar fi fost modest, dar și subiectiv, pentru că și-ar fi adus aminte de poveștile pe care le-a surprins.”
Nora Agapi, fiica lui Ioan Agapi

În expoziție sunt incluse o parte din fotografiile sale documentare cu copii de grădiniță, elevi și profesori la serbări școlare, dar și oameni la locul de muncă precum croitori, vânzătoare, ceasornicari, oameni care lucrau în fabrici sau artiști. În paralel, selecția ilustrează secvențe cu oameni care-și petreceau timpul liber în parc, la bâlci, în vacanță, la nuntă sau la aniversări.

Fiica lui Ioan Agapi ne-a spus că ideea de întuneric de a prezenta galeria este de a ne transpune direct în poveștile din spatele fotografiilor, într-o atmosferă recreată, în care să ne regăsim cu toții. „Tata erau mereu fericit, optimist. Așa mi-l voi aminti mereu”, a rezumat Nora Agapi.

Expoziția folosește autenticul creat de Agapi, inclusiv prin materiale documentare și personale ale fotografului, precum o carte de vizită, huse de hârtie și negative originale sau fotografii developate de acesta.

„Ce încercăm noi să prezentăm în această expoziție este omul și fotograful Agapi. Relația lui cu individul pe care-l fotografia este mult mai importantă decât atunci când fotografia un peisaj, spre exemplu.”
Călina Bârzu

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI