Serialul Brave New World îți prezintă cum ar putea arăta viitorul nostru distopic

Serialul Brave New World îți prezintă cum ar putea arăta viitorul nostru distopic

„Brave New World” este una dintre cele mai proeminente serii. Serialul distopic este o adaptare a romanului cu același nume din 1932, al scriitorului britanic Aldous Huxley.

Huxley a sintetizat în romanul său inovațiile din anii 1930 în capitalismul industrializat, genetică și psihologie, pentru a imagina un viitor în care populația este împărțită în sisteme rigide de caste, iar plăcerea și stabilitatea sunt cele mai înalte priorități. Romanul său a fost tulburător de profetic, astfel încât necesită o actualizare modernă.

Romanul lui Huxley ar putea fi mai actual decât 1984

Povestea se bazează în mare măsură pe Bernard Marx (Harry Lloyd, care l-a interpretat pe Viserys Targaryen în “Game of Thrones”), un consilier din New London, care îi păstrează pe oameni fericiți, prescriindu-le medicamentul Soma, care modifică starea de spirit. Povestea o are în centrul atenției și pe Lenina Crowne (Jessica Brown Findlay), un om de știință în materie de reproducere, care preferă monogamia, spre deosebire de colegii săi.

Când cei doi pleacă într-o vacanță în Savage Lands, o stațiune și un parc de distracții, unde elitele din New London pot observa americanii în firea lor naturală și sălbatică, o revoltă a nativilor îi obligă să fugă pentru a-și salva viața, împreună cu salvatorul lor, John the Savage.

Romanul lui Huxley a fost atât de marcant pe genul science-fiction, încât orice tip de adaptare „Brave New World” se poate simți ca fiind derivată din cauza lucrărilor mai recente pe care le-a inspirat.

Costumația folosită pentru a împărți sistemul de caste din New London este ciudat de similară cu cea folosită în parodia distopică „App Development and Condiments”, în timp ce contrastul dintre excesele din New London și viața aspră a rezidenților din Savage Lands este o reminiscență a „Jocurilor Foamei”.

“Brave New World” oferă o modalitate relativ examinatoare a problemelor atemporale ale conștiinței de clasă și ale evadării, suficient de relevante pentru a nu simți plăcerile lipsite de sens pe care le predică. Este un lucru bun, pentru că atunci când lumea reală este atât de sumbră, este greu să oprești televizorul și să fii singur cu gândurile tale.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Sursa: Polygon