Cum creează creierul uman percepția timpului sau de ce te plictisești la cozi

Cum creează creierul uman percepția timpului sau de ce te plictisești la cozi

Timpul, această resursă finită și construct care ne ghidează viețile, dă multe bătăi de cap oamenilor de știință.

Percepția trecerii timpului este resimțită diferit în funcție de activitățile pe care le desfășori. Ți se pare că timpul trece mai greu atunci când aștepți sau faci o sarcină care nu îți face plăcere și, în același timp, timpul trece atât de repede atunci când faci ceva care te bucură.

Întrebarea vine însă: De ce zboară timpul când te distrezi?

Într-un studiu recent, cercetătorii au ajuns cu un pas mai aproape de a răspunde la această întrebare.

Studiind activitatea creierului oamenilor în timpul sarcinilor în care timpul este manipulat, oamenii de știință au descoperit că există neuroni sensibili la timp care se declanșează ca răspuns la o anumită perioadă de timp.

Acești neuroni sunt localizați în cortexul parietal drept, care este, de asemenea, implicat în perceperea spațiului și a mișcării.

Atunci când sunt expuși la stimuli repetați care durează aceeași perioadă de timp, acești neuroni sensibili la timp se pot uza. Între timp, alți neuroni continuă să funcționeze normal, creând un dezechilibru care, în cele din urmă, distorsionează percepția timpului.

Cum s-a desfășurat studiul?

Pentru a descoperi modul în care creierul creează experiența timpului, Masamichi Hayashi și echipa sa au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf) pentru a măsura activitatea creierului în timp ce 18 adulți sănătoși s-au angajat într-o sarcină de comparare a timpului.

Această tehnologie măsoară micile modificări ale fluxului sanguin care apar în timpul activității creierului.

“În timp ce oamenii au organe senzoriale concepute pentru a percepe luminile vizuale sau tonul sunetelor, nu există un organ specific pentru percepția timpului”, explică Hayashi.

“Asta înseamnă că simțul nostru în timp este probabil produsul activității noastre cerebrale”.

În sarcina de comparare a timpului, participanții au văzut un cerc gri pe un ecran pentru o durată stabilită, de 30 de ori la rând. Aceasta a fost considerată perioada de adaptare.

Participanții au estimat apoi cât a durat, indicând “durata adaptorului”. După această perioadă inițială de adaptare, grupului i s-a prezentat un stimul de testare, un element nou pe ecran, și au estimat timpul din nou.

Această procedură de adaptare a permis cercetătorilor să manipuleze durata percepută, menținând în același timp durata fizică constantă.

Care au fost rezultatele studiului?

Când durata adaptorului (timpul de expunere a cercului gri) a fost lungă, participanții au subestimat durata stimulului de testare. În schimb, dacă durata adaptorului a fost mai mică, participanții au supraestimat durata stimulului de testare.

Când adaptorul și stimulul de testare au fost similare ca lungime, activitatea în zona creierului responsabilă de percepția timpului a scăzut, sugerând că neuronii persoanei au devenit obosiți.

Distorsiunea timpului oamenilor a fost corelată cu scăderea activității din cortexul parietal drept. Cu cât neuronii erau mai obosiți, cu atât participanții aveau rezultate mai proaste în ceea ce privește estimarea timpului.

Aceste rezultate sugerează că cercetătorii ar putea să manipuleze simțul subiectiv al timpului oamenilor prin stimularea neuronilor sensibili la timp. Până atunci, oamenii vor trebui să găsească alte modalități de a petrece timpul în sălile de așteptare și să spere că neuronii lor nu vor obosi prea mult.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Etichete: