Trenul SF de acum 50 de ani ar fi putut revoluționa transportul feroviar

Trenul e poate cel mai folosit mijloc de transport pentru pasageri și mărfuri, dar încă e lent. Sunt câteva proiecte rapide, dar nu peste tot. În acest caz, încă din anii ’60, un inginer a visat la mai mult.

Franța, câteva decenii, a fost un fel de lider în transport feroviar cu TGV. Dar acest concept avea un rival mai puternic în anii ’60. E vorba de Aérotrain (sau Aerotren). Invenția aparține inginerului francez Jean Bartin. Prin intermediul unui sistem de propulsie pe perne de aer, acest tren era capabil de viteze de 400 km/h.

Era astfel cel mai puternic rival pentru TGV. Din păcate, au fost mai multe motive pentru care nu este la această oră principalul mijloc de transport în comun.

Cum funcționa tehnologia Aerotrenului

Aerotrenul putea să zboare și să plutească, aproape. Proiectul a început în 1963 și a ținut, într-o anumită măsură, până în 1980. Se deplasa pe niște viaducte speciale care funcționau ca o pistă de rulare. Însă, la mai puțin de doi ani după ce s-au pus bazele acestui proiect și au primele teste au fost încununate de succes, aerotrenul a fost „îngropat”.

Ca să înțelegi însă performanța istorică a aerotrenului, trebuie să ai în vedere abilitățile unui TGV modern.

Trenul de mare viteză din Franța se deplasează în medie cu o viteză de 320 de kilometri pe oră. Excepția a fost pe 3 aprilie 2007, când a atins recordul de 574,8 km/h. Bazele acestor creații au fost însă puse la mijlocul secolului 19. Locomotivele de test al francezeilor, cu motoare pe abur, se lăudau cu 110 km/h.

Povestea unei clădiri de patrimoniu oferită Bucureștiului de o intelectuală discretă. Ce a făcut Elena Kretzulescu

Ouăle maronii vor dispărea din magazine. Anunțul care a uimit pe toată lumea, ce se va întâmpla în 5 ani

Premisa aerotrenului dezvoltat de Jean Bertin a fost de a combina tehnologia trenurilor și a avioanelor într-un mijloc de transport revoluționar.

Conceptul său s-a materializat în 1965 și 1967 prin intermediul a două piste de test. Prima a avut o lungimă de 6,7 kilometri, iar a doua de 18 kilometri. Testele au fost încununate de succes. Astfel, în perioada 1970 – 1973, cercetători din întreaga lume au fost curioși să vadă fiabilitatea mijlocului de transport excentric.

Câți oameni au folosit acest tren de mare viteză

Viteza medie era de 430 km/h. În cei patru ani de activitate continuă, nu mai puțin de 18.000 de oameni au călătorit cu aerotrenul. Pistele de test au fost construite pe niște piloni înalți, cu dale din beton armat cu o lungime de șase metri și o grosime de 15 centimetri.

S-a renunțat însă la proiectul aerotrenului din cauza costurilor de implementare. Practic, erau necesare piste noi realizate de la zero.

În același timp, TGV putea funcționa în condiții bune pe piste existente, chiar dacă acestea trebuiau actualizate. În final, au fost construite și căi de rulare noi. Finalul proiectului a fost în 1974, când autoritățile franceze nu au mai vrut să facă investiții suplimentare în acest concept.

Până la începutul anilor ’80 proiectul era deja dat uitării. A rămas însă conceptul implementat într-o altă formă în Japonia, sub forma trenului Maglev.