„Captain Marvel” e piesa lipsă din marele puzzle al Universului Marvel

Filmele din Universul Cinematic Marvel au făcut ca popularitatea supereroilor să crească mai mult decât ar fi sperat cineva vreodată, trimițându-le din obscuritatea nișei de care aparțineau direct în mainstream. Singura problemă? Poate îți vei da ochii peste cap, dar niciun film nu a avut în centru un supererou femeie – iar aici vine „Captain Marvel” să închidă gura corectitudinii politice.

„Avengers: Infinity War” ne-a frânt inimile atunci când Thanos a pocnit din degetele lui urâte și mov și a omorât jumătate din populația universului, printre care și personaje extrem de îndrăgite, cum ar fi Groot și Spider-Man. Supereroii noștri au pierdut și pentru prima oară am văzut la finalul filmului o lume în care tipul cel rău a câștigat. Până și Nick Fury, care părea să supraviețuiască la orice dezastru, s-a transformat în praf și pulbere – dar nu înainte să trimită un mesaj SOS. Către cine? Nimeni alta decât Carol Danvers, zisă și Captain Marvel.

Fanii benzilor desenate s-au prins imediat și au țipat la unison, simțind o ultimă speranță înainte ca filmul să se încheie complet. Ceilalți spectatori nu au știut exact despre ce era vorba pe moment, dar au înțeles ulterior. Destul de rapid, pe internet s-a propagat o convingere unanimă – aceea că Thanos a dat de naiba dacă se întâlnește cu Captain Marvel.

Tocmai de aceea, filmul „Captain Marvel” – ultimul înainte de mult-așteptatul „Avengers: Endgame„, care va încheia un capitol în Universul Cinematic Marvel care s-a întins mai bine de un deceniu – a primit mult hype din partea fanilor și producătorilor. Avea tot ce îi trebuia: prezenta un personaj crucial pentru povestea din „Avengers: Endgame”, aducea la viață un caracter foarte îndrăgit de fanii benzilor desenate și făcea ceea ce prea puține au făcut până acum – avea drept personaj principal un supererou femeie.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

„Captain Mavel” a fost șansa celor de la Marvel de a-ți prezenta poate cel mai puternic supererou al lor

„Captain Marvel” este, în esență, o poveste care îți arată originile unui supererou – cum și-a primit puterile și cum a învățat și le controleze. Acțiunea este plasată în anii ’90, după cum o arată magazinele Blockbuster care încă mai existau, hainele demodate și nostalgice și muzica pop care încă nu suna la fel indiferent de artist. În centrul ei se află Vers (Carol Danvers) care nu își cunoaște numele real și nu își amintește propriul trecut. Războiul între două rase de extratereștri – skrulls și kree – o prinde, din toate locurile posibile, pe Pământ. Acolo întâlnește și un Nick Fury tânăr, care încă are ambii ochi (până la final afli însă și cum de a ajuns să poarte mereu un petic, iar motivul e mai amuzant decât crezi).

Pe parcursul filmului, Vers se luptă să înțeleagă de care parte a războiului se află, dar și să își amintească trecutul care pare să îi fie complet șters din memorie. Dar, mai mult ca orice, își descoperă adevărata amplitudine a puterilor. Deși Vers este conștientă că puterile ei depășesc abilitățile umane, ea habar nu are cât de departe pot ele să ajungă – iar când află, te va lăsa cu gura căscată, cu ochii căscați larg și te va face să te întrebi cum de Thanos a avut vreo șansă în „Avengers: Infinity War”.

Înainte de a merge la film, văzusem un tweet al cuiva care îl văzuse în avanpremieră în SUA, care spunea „#CaptainMarvel: Well, Thanos is fucked”. Abia acum am înțeles de ce spunea asta.

Cei de la Marvel trebuiau să dea tot ce aveau mai bun pentru a convinge publicul cu o lună înainte de marele final al fazei trei din Universul Cinematic Marvel că Captain Marvel este grozavă și badass și – probabil – cheia către a-l învinge pe Thanos cel mare și rău Și în cea mai mare parte, au reușit.

„Captain Marvel” este un film ceva mai serios, dacă ar fi să îl compari cu „Thor: Ragnarok” sau cu „Guardians of the Galaxy„. Cu toate astea, are câteva glume bune și este colorat frumos (deși puțin șters pe alocuri, ca să nu uiți că totuși sunt anii ’90), după cum ne-au obișnuit cei de la Marvel în ultimii ani.

Dincolo de toate astea, filmul umple un gol în industria cinematografică pe care și „Wonder Woman” a încercat să îl umple în 2017: cel al femeilor supereroi din filme. Ceea ce e frumos la „Captain Marvel” din acest punct de vedere este că nu ți-o prezintă pe Carol Danvers ca aflându-se la vreo extremă: nu este nici acea femme fatale, dar nici vreo femeie care pare să regrete că nu aparține genului masculin. Este un personaj echilibrat, care nu se potrivește într-un tipar prestabilit, iar asta este reconfortant.

Dacă ești la fel de nerăbdător pentru „Avengers: Endgame” așa cum sunt eu, atunci cu siguranță „Captain Marvel” te va potoli, cel puțin temporar. Poți vedea filmul în cinematografe începând cu 8 martie.