5 moduri prin care aș opri Aeroportul Otopeni să mai distrugă nervii românilor

5 moduri prin care aș opri Aeroportul Otopeni să mai distrugă nervii românilor
14:14 28.06.2019

Poate c-ai trecut de câteva ori prin Aeroportul Internațional „Henri Coandă”, mai cunoscut pentru români și drept „Otopeni”. Probabil te-ai enervat la plecare, dar nervi ca la venire nu ți-a făcut nimeni nicăieri. Eu nu mă pricep la aeroporturi, Otopeni, oameni sau sociologie, dar tot știu cum să fac clădirea aia să nu mai fie un monstru.

Din 28 iunie, Aeroportul Otopeni a intrat într-un fel de renovare. Proiectul costă 50 de milioane de euro, fără TVA, finanțat din fondurile aeroportului, iar la final poți doar spera că va fi mai bine.

Contractul are o durată de 10 luni și jumătate. 2,6 luni proiectare și opt luni este perioada de execuție. Lucrarea are șase ani garanție. […] ultimele reparații capitale au fost făcute în anul 1997, restul fiind doar lucrări curente de întreținere. Banii pe care acest aeroport îi generează trebuie investiți în dezvoltare, în îmbunătățirea condițiilor oferite pasagerilor și creșterea siguranței.”
Răzvan Cuc, ministrul Transporturilor

Nu va fi radical schimbat, va fi dat cu vopsea, vor fi create spații noi de vânzare mâncare și bunuri la suprapreț, iar la venire îți vei distruge căruțe de nervi pe scările rulante sau la tarabele pentru verificat pașapoarte. Dar nu trebuie să fie așa. A zis și Ponta că e nașpa, oribil și cu lipsă de logică. Însă, spre deosebire de mine, a fost premier și tot n-a făcut nimic. A spus și un călător șocat de cum pot muri oameni din prostia celor care administrează aeroportul. Dar știm deja că e o minune că nu mor oameni acolo. Pur și simplu o minune.

Eu, om care a călătorit în ultimii șapte ani în cel puțin 10 orașe cu aeroporturi proprii, am câteva idei. Și nu-s deloc grele, că nu mă aștept să se aplece vreun român angajat la aeroport să pună serios mâna la treabă. Dar, așa, într-o pauză de țigară, eventual.

Cele cinci moduri revoluționare și pe bune care pot face din Aeroportul Otopeni unul chiar decent

Controlul pașapoartelor trebuie să fie făcut după ce-ai trecut printr-un labirint de hamsteri. În fiecare țară cu ceva bun-simț ai niște stâlpi de care sunt prinse niște benzi textile. Și astea sunt împrăștiate prin fața ghișeelor pentru control. Astfel, poți aștepta lejer două-trei ore, pentru că știi că merge coada, tot ajungi undeva, nu stai cu ochii pe ceilalți să nu se bage în fața ta. Aceeași hamsterizare trebuie aplicată peste tot pe unde se face coadă: separi sensuri, organizezi oamenii – și tot ce trebuie să faci e să întinzi niște benzi textile care separă și compartimentează populația.

Trebuie pus aer condiționat mai ales în zona de așteptare la pașapoarte. Acolo, dacă vii cu o cursă din care ești preluat cu autobuzul, e oribil. Sunt atâtea mirosuri, atâtea sacoșe de rafie, atâta căldura încât nu vrei să fii calm, n-ai de ce. Dar aerul condiționat te face să iei viața mai ușor.

Băile mai curate te vor forța să ții curățenia. Poate n-ai avut ocazia să te duci la băile din pasajul de la Universitate, dar sunt oribile. Și intri acolo cu scârbă și împins de nevoie, nu-ți prea pasă ce lași în urmă, că oricum n-ai găsit lux. Treaba asta se numește teoria ferestrelor sparte. La băi să fie frumos, curat, să miroasă a lavandă și lămâie, să existe hârtie, apă curentă și aer condiționat.

Când se strică ceva repari de urgență, că sigur poți s-o faci. În pozele puse de Victor Ponta pe Facebook vezi o bandă automată cum e defectă. E defectă de cel puțin o săptămână. Într-un aeroport nu trebuie să fie nimic crucial defect, cum ar fi o bandă care poate prelua aglomerația. Orice e defect devine prioritate zero, se alocă buget, se repară. E fix teoria ferestrelor sparte și aici: dacă-i defect ceva, nu-ți pasă că mai strici și tu încă ceva. Îmi pare rău, dar civilizație nu există, ea e educată să existe.

Dai bani și faci o campanie de promovare frumoasă cu mesaje meșterite în agenții de publicitate plătite cu 100-200 de mii de euro per proiect. În locul unor mesaje banale, de bun venit și hai la revedere, mai bine vii cu unele realiste. „Ne pare rău, știm că aștepți, muncim la asta, suntem români, ne știi doar, ai răbdare” – știu că nu e cel mai bun, dar tot e mai serios și mai realist decât nimic. Mesajele de tipul acesta, promovarea, nu e doar mod de sifonare a banilor, ci transmit un anumit sentiment oamenilor. E ca atunci când stai în mizerie, dar visezi la stele. Poate treaba asta cuplată cu Wi-Fi mai bun, ca să stea omul la coadă, dar pe internet de mare viteză.

Toate acestea, și oleacă de automatizare, vor face din aeroportul de pe DN1 unul ceva mai plăcut.