Visam de mult timp să ajung în Copenhaga, iar întâmplarea a făcut ca acesta să fie primul concediu după ce mi-am luat iPhone X. Ca un experiment surprinzător de reușit, mi-am lăsat aparatul de fotografiat acasă și am făcut poze doar cu telefonul.
Nu am fost niciodată un fotograf profesionist și nu am făcut investiții majore în echipamente de captură foto-video. Mai degrabă, am perceput pasiunea pentru fotografie ca pe un viciu.
[related]
La fel ca audiofilii, pasionații de fotografie ajung să investească sume astronomice în echipamente pentru avantaje infime la capitolul calitate. Cu toate acestea, am apreciat fotografiile reușite. De-a lungul anilor, am încercat să dobândesc câteva cunoștințe legate de compoziție fotografică, idei de încadrare și ce înseamnă o fotografie sub-expusă sau supra-expusă.
Acestea fiind spuse, până de curând, am fost convins că un aparat de fotografiat de 1.500 lei va face întotdeauna fotografii mai bune decât un telefon de 3.000 – 4.000 lei. Acum, nu mai sunt de aceeași părere.
Folosesc iPhone X de la momentul lansării. Am făcut multe fotografii surprinzător de bune cu el. În continuare sunt de părere că te ajută enorm condițiile de lumină bună, iar în semi-întuneric, posibilitatea unei fotografii reușite tinde spre zero.
Cu toate acestea, dacă ai un pic de răbdare, nivelul de detalii poate fi uneori comparabil cu rezultatele pe care le obții dintr-un DSLR.
Secretul este lumina, un pic de talent la încadrare și calitatea subiectului. Dacă te plimbi în fiecare zi prin același parc sau aceeași curte, este imposibil să faci minuni. De aceea, pentru a-ți forma o opinie obiectivă vizavi de abilitățile de captură ale telefonului din dotare, ar fi bine să te deplasezi cât mai mult.
Capitala daneză mă fascinează cam din același moment în care am început să mă uit cu interes la documentare despre gătit, precum Chef`s Table sau Ugly Delicious pe Netflix.
Noua bucătărie nordică a devenit la mare căutare în ultimul deceniu, cam din clipa în care Rene Redzepi a deschis Noma în cartierul Christianshavn din Copenhaga. Întâmplarea a făcut ca în același cartier să avem și noi cazarea achiziționată prin Booking.com.
A fost vorba de un un apartament tip studio surprinzător de cochet, cu o terasă drăguță amenajată în spate la care te puteai așeza seara să bei o bere după 13-15 kilometri parcurși pe jos.
Noma a câștigat de patru ori titlul de cel mai bun restaurant din lume. Cât timp s-a aflat în fruntea respectivului restaurant, a format unii dintre cei mai buni bucătari din lume, mulți dintre ei cu restaurante în top 100.
Chef Alex Petricean a petrecut aproximativ șase luni în bucătăria de la Noma, înainte să deschidă cel mai apreciat și interesant restaurant al momentului din România – Maize farm-to-table și, el însuși, să câștige titlul de bucătar al anului în țara noastră, conform celor de la Gault & Millau.
Cu Petricean am petrecut câteva ore într-una dintre ultimele noastre zile din Copenhaga, încercând să ne bucurăm de cât mai multe preparate deosebite combinate cu bere locală.
Copenhaga este una dintre capitalele un pic mai scumpe ale Europei și, conform statisticilor, nu foarte sus pe pe lista destinațiilor încărcate cu emigranți români. Realitatea ne-a arătat însă că românii noștrii s-au strecurat nu doar în unele dintre cele mai bune bucătării ale lumii, ci și în multe alte locuri de muncă din industria hospitalieră.
Am mâncat probabil în 10 locații diferite pe parcursul celor șapte zile. În șapte dintre ele am întâlnit români. Barmanul de la Hard Rock Cafe a fost român, la fel și tânăra manager de locație de doar 22 de ani, plecată de la 18 ani din România. Ospătarul de la TGI Friday venea din Timișoara, era plecat de șapte ani, căsătorit cu o daneză, fără nici un plan de a reveni în țară.
Tânărul care ne-a făcut ramen la Ramen to Bíiru – Nørrebro locuia cu o poloneză și, din nou, nu-și propusese să revină în România. Doi frați lucrau în bucătăria de la Warpigs, într-un restaurant american din fosta piață de cărnuri din Copenhaga și păreau cât se poate de fericiți.
Cu fiecare dintre ei am stat de vorbă și nici unul nu plănuia să revină „acasă”. Față de alte interacțiuni pe care le-am avut cu români din afară, tinerii din Copenhaga își trăiau viața acolo. Nu puneau neapărat bani deoparte și nu aveau planuri mărețe.
Nu aveau în proiect să muncească 10 ani peste hotare pentru a reveni în România să-și cumpere un apartament și o mașină. Ideea unanimă a fost că au plecat pentru că era rău în țară, pentru că perspectivele ca ceva să se îmbunătățească sunt aproape inexistente și nu-și doresc decât să locuiască într-o țară civilizată. Atât.
În nici un moment nu a fost vorba de lux, un job incredibil de bine plătit sau condiții de trai spectaculoase. Era vorba doar de decență.
Una dintre experiențele culinare cu stele Michelin pe care am experimentat-o în Copenhaga a fost la Relae. Acesta este un restaurant care în 2017 s-a aflat pe locul 39 în top 50 cele mai bune restaurante din lume. Este condus de Christian Puglisi, un danez cu origini norvegian-siciliene care și-a petrecut tinerețea la Noma și El Bulli.
Aceasta din urmă este închis la ora actuală, dar a fost clasificat ca fiind mai bun restaurant din lume timp de 5 ani cu Ferran Adria la cârmă. Relae a câștigat titlul de cel mai sustenabil restaurant din lume timp de doi ani, datorită accentului pe care îl pune pe bucătărie organică – bio.
Întreaga materie primă era formată din produse proaspete crescute bio în ferma proprie și culese în fiecare dimineață.
La majoritatea localurilor pe la care ne-am perindat, cineva ne-a întrebat de unde suntem. Când am spus la Relae că venim din România, ospătarul ne-a atras atenția asupra faptului că un tânăr român face internship în bucătărie.
Îl cheamă Andrei și este din Cluj. A venit pentru aproximativ trei săptămâni la Relae pentru a-și îmbunătăți cunoștințele în bucătărie, pe cheltuiala proprie. La fel ca în orice altă meserie, internship-urile nu se plătesc, cu atât mai puțin în momentul în care vrei să înveți de la unii dintre cei mai buni bucătari.
Andrei se va întoarce în România și va încerca să aplice conceptele și metodele învățate în Copenhaga pe produsele noastre autohtone. Andrei, la fel ca Alex Petricean în urmă cu aproximativ un an, sunt excepțiile care se întorc în țară.
În ceea ce privește influența lui Rene Redzepi și a culturii de la Noma, un alt restaurant care a intrat în acest an în top 100, pe poziția 98, poartă numele de 108. Kristian Baumann este chef și co-proprietar la 108 împreună cu Redzepi, la câțiva ani după ce Baumann și-a format mâna în aceeași bucătărie definită ca „New Nordic Cuisine”.
Nu vezi multe mașini în Copenhaga. Străzile sunt dominate de biciclete și de mijloate de transport în comun. Motivul are legătură mai ales cu faptul că înmatricularea unui autovehicul în capitala daneză se reflectă într-o taxă la primărie de 180% din valoarea mașinii.
Cu alte cuvinte, dacă vrei să pui mâna pe o mașină de 100.000 de euro, 180.000 de euro vei cotiza la primărie pentru acest privilegiu. Urmarea acestei formalități este aerul curat, lipsa claxoanelor, traficul relaxat și o atmosferă generală mai liniștită.
Oamenii din Copenhaga par să trăiască sănătos și, pe stradă, sunt fericiți. Sunt oameni frumoși, în parte și datorită mersului cu bicicleta. Unele dintre cele mai frumoase domnișoare din lume le-am văzut în Copenhaga pe bicicletă și unii dintre cei mai arătoși domni trecuți de 45-50 de ani, tot acolo.
Mâncarea lor națională constă în niște sandwich-uri deschise cu pâine integrală, unt, o formă de pește (somon sau hering marinat) și multe legume. În mod previzibil, există și alternative vegetariene. Toate poartă numele Smorebrod.
Versiunea de mai sus este cu somon, mărar, ceapă roșie marinată și câteva frunze de salată. Acest sandwich l-am experimentat la Muzeul Maritim Național.
Pe lângă faptul că accentul pe design este evident la fiecare pas, fiecare experiență la care te arunci în Copenhaga este optimizată la maxim. Aceste principii sunt probabil specifice tuturor țărilor scandinave, dar nu am avut ocazia să ajung încă în Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda sau Insulele Faroe.
Dacă plănuiești să vizitezi Copenhaga, sfatul meu ar fi să te orientezi către un card intitulat cât se poate de sugestiv Copenhagen Card. Acesta poate fi achiziționat online și ridicat de la aeroport. Este disponibil în versiuni pentru 24, 48, 72 și 120 de ore. Indiferent de varianta pentru care optezi, beneficiile vor fi identice.
Din momentul în care ai cumpărat acest card, te poți urca în orice mijloc de transport în comun, chiar și dacă dacă este vorba de trenuri care te duc la 50 de kilometri de Copenhaga. Accesul la 95% dintre muzeele pe care ți-ai dori să le vezi este de asemenea inclus.
Practic, dacă vrei să-ți faci un calcul destul de strict vizavi de bugetul de vacanță, după ce ți-ai achitat biletele de avion, cazarea și cardul Copenhaga, nu-ți mai trebuie decât bani de mâncare. Deși există restaurante de top în capitala daneză, poți la fel de bine să mănânci un cârnat de la colț de stradă cu muștar, castraveți murați și ceapă prăjită care te costă vreo 15 – 20 lei.
La muzee, arăți cardul Copenhaga la intrare și primești un ecuson discret pe care ți-l prinzi în piept. Maculatura inutilă a fost eliminată pe cât este omenește posibil. Vrei să faci un tur al orașului cu barca, arăți același card.
Singurul sfat pe care l-aș da este derivat din unica experiență neplăcută pe care am trăit-o în Copenhaga. Fii cât se poate de grijuliu când mergi cu autobuzul și nu urca niciodată pe altă ușă decât cea din față. Pe celelalte uși se coboară. Am făcut noi o dată această greșeală din neștiință.
Autobuzul nu a mai plecat de pe loc și pentru că am dat peste singurul șofer care nu vorbea engleză, era să coborâm din autobuz, deoarece îmi tot arăta cu mâna către ușa din față și începuse să vocifereze, fără să înțeleg de ce.
Sunt atât de mulți străini care au ajuns să-și facă viața în Copenhaga, încât este imposibil să nu te descurci dacă ești vorbitor de engleză. Cu foarte mici excepții, te descurci în orice magazin, restaurant, muzeu sau alt set de circumstanțe. Majoritatea explicațiilor referitoare la transportul în comun sunt disponibile și în engleză.
Mergând pe stradă în capitala Danemarcei, devii mai senin. Când am fost noi, nu a mai plouat de șase săptămâni, iar danezii au experimentat cele mai ridicate temperaturi din ultimele patru decenii.
Pentru că vorbim, totuși, de țările nordice, temperatura maximă a fost de 33,6 grade, o valoare un pic mai tolerabilă pentru români decât pentru danezi. Din păcate, efectele încălzirii globale se simt și acolo, chiar dacă nivelul de poluare este unul infim și una din trei mașini pe care le vedeai pe stradă era Tesla.
Tocmai din acest motiv, când am ajuns în stația de metrou de la aeroport, cineva îți înmâna sticle gratuite de apă plată, fără să se înghesuie nimeni.
În Copenhaga, vezi foarte multe canale mai mici sau mai mari care sunt navigabile. Apa este însă atât de curată, încât oamenii pot înota fără probleme printre bărci și nu este exclus ca un restaurant să-ți servească fructe de mare culese la o distanță de câțiva metri.
[related]
La fel ca în Amsterdam, multe dintre vaporașe sunt case de locuit, dar din cauza spațiului limitat, dobândirea acestui confort implică înscrierea pe o listă de așteptare de 20 de ani.
Dacă îți place mâncarea și te încântă plimbările pe jos sau cu bicicleta, Copenhaga pare o democrație idealizată. Din prima zi, îți dai seama că te bucuri de un sistem care funcționează. Interacționezi cu oameni care vor să te ajute, iar partea politică a ecuației este acolo doar pentru a-ți îmbunătăți condițiile de trai.
[readmore]
S-ar putea să fie una dintre cele mai scumpe capitale europene, dar în momentul în care transportul în comun funcționează perfect, infrastructura este ideală, sănătatea este cu adevărat gratuită, iar calitatea vieții este cu mult peste cea oferită de majoritatea orașelor europene, devi mai generos cu plata impozitelor.
Revenind la experiența utilizării unui iPhone X în vacanță, aș vrea să insist pe faptul că nici una dintre fotografiile din acest material nu a fost editată în vreun fel. Nu a beneficiat de vreun filtru, de o ajustare a constrastului sau a expunerii.
Acestea sunt imagini descărcate de pe telefon și s-ar putea să facă o treabă destul de bună pentru a te ajuta să înțelegi cât de bune sunt fotografiile cu cel mai scump iPhone. Micile limitări vor fi de asemenea evidente.