Toate motivele pentru care Huawei P20 Pro pare copie de iPhone X

Atunci când Huawei avea cale liberă să-și creeze un nume, a luat o pauză. Când a reluat activitatea, ne-a arătat tuturor un fel de iPhone X.

[related]

Pe degetele de la o mână ai putea număra momentele cheie ale tehnologiei în ultimul deceniu. Primul iPhone. Primul telefon cu Android. Magazinul cu aplicații App Store. Autentificarea biometrică (prin scanner de amprentă, Face ID sau scanner de iris). Internet 4G. Mâinii ăsteia i-a crescut un deget în septembrie 2017: iPhone X.

Pe cât de revoluționar l-a vrut Apple, conștientă sau nevoită, compania a permis o „crestătură” în partea de sus a ecranului. În engleză îi zice notch.

Cum usucă japonezii hainele în casă iarna, fără calorifer sau uscător. Patru trucuri utile care te vor scoate din impas

Când intră ultima tranșă de bani pe cardurile sociale în 2024. De anul viitor, suma scade la jumătate

A fost ca o greșeală vestimentară pe care toți o cred cool și se grăbesc s-o copieze primii ca să fie și ei cool. Nu poți avea însă pretenția că setezi trenduri când tu urmezi unul creat deja de altcineva. De aici începe povestea Huawei P20.

Ce-i al lui e al lui: ce face bine Huawei P20

Ansamblul triplu al camerelor foto.

Huawei P20 Pro este telefonul despre care se va vorbi până la viitorul iPhone. Bine, se va vorbi puțin, că America încă se uită cruciș la telefoanele companiei. Se va vorbi în Europa, în teste comparative pe cât de bune sunt camerele foto și, în general, se va vorbi despre bizareria de-a avea trei camere foto.

Sunt trei camere, da. Una, cea mai tare, are 40 megapixeli f/1.8. Probabil că rezoluția ți se pare cunoscută, a avut-o Nokia pe PureView și Lumia 1020, dar acele concepte extraordinare au murit în birocrația stupidă a finlandezilor apoi americanilor de la Microsoft. Lângă ea stă camera de 8 MP cu f/2.4 care are și opțiune de zoom optic 3x. Tot Nokia a avut premiera aici: N93. Bine, asta a fost acum 12 ani și rezoluția era de 3 MP.

În fine, a treia cameră este de 20 megapixeli f/1.6 cu senzor monocrom. Este cea care îți va furniza cele mai bune imagini alb-negru de pe oricare telefon din piață, dacă ții la astfel de nuanțe.

Toate cele trei funcționează ca un ansamblu ca să livreze fotografii nemaivăzute. Sau cel puțin asta a încercat compania să transmită la evenimentul din Paris, acolo unde a prezentat și rezultatele DxOMark. Da, conform acestora, atât Huawei P20, cât și Huawei P20 Pro se descurcă bine.

Peste tot acest hardware este pudră de inteligență artificială. Huawei susține c-a creat un sistem de stabilizare bazat pe AI (AIS) care poate să scoată cadre bune și după o expunere de șase secunde, din mână. E frumos, dar și aici există un precedent: Google când a lansat Pixel 2.

În fine, n-am de ce să fiu absurd, nu totul trebuie inventat de la zero. Totuși, Huawei a reușit să „inventeze” niște lucruri de la zero absolut și să ne facă să ne pese de ele. Apoi a luat pauza de care ziceam mai sus.

Pe lista lucrurilor bune voi menționa patru: optimizarea software – hardware ca după un an telefonul să nu fie bun de aruncat. Dezvoltarea unui procesor cu inteligență artificială capabil să transforme un smartphone într-un dispozitiv mult mai inteligent. Ansamblul dual pentru camera foto cu un senzor monocrom. Nu sunt mulți fani alb-negru, dar tonurile pe care le produc telefoanele lor sunt excepționale. În fine, încărcare foarte rapidă pe telefoane cu baterii mai mari decât concurența direct. După toate aceste reușite, Huawei n-a reușit, pe 27 martie, decât să pară un wannabe Apple.

Nu poți să ieși din mulțime dacă te gândești să fii ca restul

Huawei P20 Pro în toate versiunile de culoare. Cea din stânga se numește Twilight.

Când am văzut Samsung Galaxy S9 mi-am zis că-i prea scump degeaba, prea puține noutăți. Apoi mi-a trecut. În prima jumătate de oră am ajuns chiar să apreciez că această companie care s-a remarcat prin replicarea stilului Apple a decis ca în 2018 să facă lucrurile în ritmul său. Poate că Galaxy S9 nu e revoluționar, dar poți lejer să spui că e un Samsung.

În cazul crestăturii din ecran, Apple n-a fost prima. Essential Phone cu Android a fost, dar e un telefon ignorat de cei mai mulți utilizatori. A fost pionier într-o lume în care nimănui nu-i păsa de așa ceva. Apoi a venit iPhone X despre care se zvonea cu luni buni înainte că va avea un ecran bizar. Nici nu-i inutil, nici nu-i mega util acum (poate va deveni pe măsură ce dezvoltatorii de aplicații încep să folosească zona aia suplimentară din stânga și dreapta).

Ce a făcut Apple nu e inovație, ci declarație publică. Trebuia să fie ceva radical diferit și atunci a venit acest telefon cu interfață controlată prin gesturi, fără scanner de amprentă, dar și un design cel puțin greu de ignorat. Asta nu înseamnă, repet, că e bun sau rău, e doar o alegere și fiecare companie are libertatea să aleagă un design. Problema apare după ce un nume mare face o alegere: ignori sau replici ca să nu pară că ești în afara cercului inovației?

Poți să ascunzi ceva ce putea să nu fie acolo.

Huawei a ales să replice. O fac, au făcut-o și o vor face mulți alții. OnePlus 6 e un exemplu, unde directorul și-a asumat asta și n-a făcut mare caz (deocamdată). Diferența între toți ceilalți și trioul Samsung – Apple – Huawei e că aceștia trei sunt lideri. Sunt în fruntea topului și de acolo pot da tonul noutăților.

Aproape de aceștia trei este Xiaomi, o companie chinezească pentru care inovația n-a fost străină. Când a lansat Xiaomi Mi Mix, ecranul „fără margini” a însemnat cu adevărat ceva. N-aș zice c-a fost un succes, dar a fost altceva. Și uite o bucată de inovație: sunetul nu era transmis clasic în ceea ce trebuia să fie difuzorul de sus, pentru că n-avea difuzor. În schimb, a recurs la ceramică piezoelectrică. Vibrația era transformată în sunet pe care să-l înțelegi. Nu era extraordinar, dar era o noutate.

Era ceea ce Samsung se lăuda că face cândva: „the next big thing”.

„Bine, hatere, dar camera aia… ! Camera e superbă!”

S-ar putea înțelege, până aici, că sunt doar critic cu Huawei pentru c-a împrumutat nițel design de la Apple de parcă Apple ar fi Dumnezeu și Lumina, și altceva nu există. Nu, nu-i chiar așa. Folosesc iPhone X din decembrie și un Huawei Mate 10 Pro din octombrie anul trecut. Tocmai experiența cu Mate 10 Pro m-a făcut să apreciez Huawei și am zis despre companie, în decembrie 2017, că e pe drumul de-a crea telefonul viitorului.

Patru luni mai târziu sunt în poziția în care parțial regret c-am avut așa așteptări, și parțial nu înțeleg de ce Huawei P20 Pro este cel mult un telefon cu o cameră foto excelentă și design de iPhone X. Fix pentru că există similaritățile îl fac să iasă în evidență prin ce nu-și dorea.

Sau poate greșesc eu și Huawei voia să fie comparat cu iPhone X.

În timpul prezentării din Paris a spus că are crestătură mai mică (e relevant în vreun fel?) și, la o adică, o poți ascunde, că oricum e pusă acolo ca moft. Abia cu Android P să vedem ceva aplicații care să profite de spațiul suplimentar. Apoi, a spus că Galaxy S9 și iPhone X sunt depășite, fără drept de apel, când vine vorba de camera foto. Totodată, ecranul Huawei e mult peste ce are concurența.

În cursa asta a comparației cu cine o are mai mare sau mai luminoasă, Huawei are trei avantaje: încărcare super rapidă, baterie mai mare și cameră foto mai bună.

[readmore]

După toate aceste „ca pe iPhone / Samsung, dar mai bine”, niciun telefon nu va fi memorabil pentru camera foto. Niciunul! Asta pentru că fiecare are o uzură morală planificată. La anul, pe vremea asta, va fi următorul Huawei. Va fi următorul Samsung. Va fi următorul Pixel. Va fi următorul iPhone. Va fi următorul [oricare].

Aici e locul în care fiecare producător vrea să fie memorabil: meaningful technology. Dar această însemnătate ține un an, apoi trecem mai departe. Speram și credeam și eu în această mantră până când am citit un text care mi-a demolat toate convingerile. Textul are acest titlu: „Why I love my Leica” și este o poveste de iubire sinceră pe care n-o s-o mai găsești în relație cu niciun alt brand.

Aici e vorba de Leica, producătorul al cărui logo e și pe telefonul Huawei, dar fără să reprezinte ceea ce numeam în urmă cu patru ani „veacul Leica”.

Henri Cartier Bresson cu o cameră Leica în mână și la ochi.

Henri Cartier Bresson, părintele a tot ce înseamnă fotojurnalism și o legendă cât un dumnezeu printre fotografi, a spus într-un citat aproximativ și foarte probabil fals (nu i-am găsit sursa): aș putea fotografia cu orice, dar prefer o Leica. În textul mai sus citat, John Naughton are o frază care ar putea fi, de asemenea, memorabilă: „[…] țineam în mână obiectul metalic de-un argintiu-cenușiu care arăta mai mult a instrument științific decât vreuna dintre camerele pe care le văzusem până atunci”.

[related]

Pe 27 martie, într-un Paris al designului, modei, moftului și prețiozității, Huawei și-a ratat șansa de-a produce telefonul viitorului care să te impresioneze și care, de la sine, să nască poezii.

A lansat, în schimb, trei camere foto într-o carcasă frumoasă care din față ar putea trece, pentru profani, drept un iPhone X sau, mai rău, drept o clonă de iPhone X. Războiul clonelor e în plină desfășurare, dar nu e contra lor, ci în finisarea lor cât mai bine cu putință către o perfecțiune a imitării.

Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.