Bac 2018: de ce mai există acest examen în România și ce rost are

Examenul de bacalaureat este din nou subiect de prima linie în presă și în televiziune. În loc să ne centrăm pe numărul de absolvenți cu note bune sau proaste la bacalaureat, mai bine am analiza cât de competent mai e examentul în sine.

Nu se poate să nu ai examenul de bac luat, ni s-a spus  de câteva decenii și da, așa este, bacalaureatul este un indicator că ai trecut cu succes nivelurile de jos ale dezvoltării tale și urmează să te pregătești pentru provocările vieții și sistemului în care trăim cu toții.

Dar ce te faci când acest sistem scârțâie din temelii?  Cât de mult te pregătește un examen dintr-un sistem educațional aproape falimentar de simplist pentru compexitatea schimbărilor din prezent? În România, din ce în ce mai puțin spre deloc.

Deși ești obligat să înveți o grămadă de materii, unele utile, altele nu prea și în ciuda tuturor notelor mari pe care te chinui să le obții, la final, chiar dacă ești fruntaș, ai să vezi că nu știi nimic și nu ești pregătit pentru vâltoarea care abia din facultate urmează. Dacă nu ai de gând să urmezi o facultate și vrei să fii direct angajat, atunci  constați că îți e și mai greu pentru că tinzi către un nivel mult superior competențelor tale. Și, de fapt, aici e problema, competențele. Școala ne obligă să memorăm informații, nu să le aplicăm. Nici măcar nu pot folosi verbul a învăța.

Cât de util e examenul de bac în România

Pentru că trăim într-o societate birocratizată, ca multe altele, diploma de bacalaureat e necesară. Fiecare individ trebuie să-și completeze în decursul unei vieți “colecția” de hârțoage și cartonașe care spun despre el cât e de deștept. Cu cât “colecția” e mai mare, cu atât societatea te percepe un geniu.

În România actuală, bacul, chiar și cel luat cu 10, nu te ajută la nimic dacă tu nu îți dezvolți  competențele pentru adevăratele cerințe ale pieței.

Din 2011, bacalaureatul a devenit tot mai simplist și mai pueril, dar și mai stupid, dacă e să iei în calcul anumite cerințe  amuzante pe care le găsești pe foile cu subiecte. Și să faci timp de patru ani atâtea materii, să te stresezi cu ele, ca în final, să fie luate în calcul doar trei dintre ele? Care a mai fost rostul atunci?

Ce înseamnă „înstrăinarea părintească”. Dacă vorbești aceste lucruri cu copilul tău, riști să fii sancționat

Fenomene extreme în România! Alerta dată de un climatolog, vremea o ia razna în toate anotimpurile

De aceea sistemul educațional actual eșuează lamentabil în fața atâtor adolescenți care aleg să chiulească de la ore și să facă alte lucruri (inclusiv infracțiuni, pentru că avem exemple acolo sus care n-au școală multă, se ocupă cu  lucruri dubioase și au grămezi de bani).

Examenul de bac e important, dar competențele sunt superioare lui

Șerban Iosifescu, directorul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARCIP), spune că în alte țări din Europa, competențele sunt mai importante decât așa-numitul examen al maturității.

“În Germania, dacă te înscrii pe un curs educațional vocațional în clasa a IX-a, poți mai târziu să-ți dai niște examene de diferență și să mergi la facultate, pe când la noi, dacă ai intrat la școala profesională, trebuie să faci apoi liceul la seral, să dai Bacalaureatul și abia apoi poți intra în cursul universitar. În Germania e mai flexibil pornind și de la ideea că e puțin probabil, la 14 ani, să știi ce vrei să faci tot restul vieții”, a explicat acesta.

Sigur, tu te bucuri că iei 10 la bac sau măcar că ai trecut cu 5, dar dacă acel examen nu te pregătește cu adevărat pentru viață (și nu o face), atunci vei descoperi curând cât de grea și de nedreaptă e viața.

Asta nu înseamnă că trebuie să arunci caietul și cartea pe fereastră, să renunți la bac și să ieși cu prietenii la o bere. În contextul actual, fără examenul de bac e mai rău decât cu el. Noi nu suntem ca Germania. Mai bine te chinui cu ceva lipsit de sens și-l găsești tu pe parcurs. Da, tinerii de acum din România au o viață mai grea decât li se par părinților și bunicilor, chiar dacă nu am apucat războiul și comunismul cu caftelile de rigoare.