Povestea românului care a creat prima mașină aerodinamică

Povestea românului care a creat prima mașină aerodinamică
09:39 17.09.2018

Primul automobil aerodinamic cu roți integrate în caroserie a fost inventat de un român, iar coeficientul aerodinamic obținut de el, chiar și azi, cu greu poate fi atins de producătorii de automobile.

România a dat omenirii nume mari de inventatori care au contribuit la schimbări esențiale pentru omenire. Aurel Persu a fost unul dintre ei, chiar dacă marile companii auto nu ar recunoaște niciodată meritul unui român în succesul lor.

Aurel Persu s-a născut în 1890, o epocă în care automobilele își făceau timid intrarea în lumea urbană, dar încă erau la stadiul în care o trăsură cu cai era mai rapidă decât un automobil.

Românul care a revoluționat automobilismul

aurel persu automobil aerodinamic

Inginerul mecanic povestea într-un interviu pentru TVR că toate motoarele aveau putere mică, dar un cal cu o căruță era mai rapid și mai puternic decât cei câțiva cai-putere ai automobilelor de la începutul secolului al XX-lea.

Aurel Persu a fost pasionat de mic de mecanică, iar asta l-a determinat să urmeze studii superioare de tehnică la Berlin, acolo unde avea să revoluționeze lumea automobilismului.

Au mai fost concepute automobile aerodinamice și înainte de invenția lui Persu. Ai în vedere modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica „Siluro Ricotti” din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit denumit Rumpler Tropfenwagen (mașina-picătură).

Însă, Aurel Persu a fost primul inginer care a creat automobilul de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice. După cum e de așteptat, nu a fost ușor să descopere forma perfectă de caroserie care folosește forța aerului în avantajul său. A fost nevoie de multe calcule, teste și experimente de laborator, dar, la începutul anilor ‘20, Persu a ajuns la concluzia că cea mai bună formă aerodinamică pentru un vehicul în mișcare este forma picăturii de apă în cădere: bombată în față, dar subțiată la spate.

Un coeficient aerodinamic, greu de atins și azi

Persu a construit mașina în Germania, în perioada 1922 – 1924, din bani proprii. A obținut brevetul în aceeași țară pe 19 septembrie 1924, dar cererea de brevetare a fost înaintată încă de pe 13 noiembrie 1922.

Una dintre particularitățile de bază ale acestui automobil bizar chiar și pentru vremurile din prezent, era coeficientul aerodinamic obținut prin acea formă, de 0,22, valoare pe care nici azi, marii producătorii auto nu reușesc să o atingă.

Sigur, la acest capitol e discutabil. Puține automobile din prezent se pot apropia de acel coeficient aerodinamic dintr-un motiv simplu: nimeni nu ar cumpăra un autoturism cu o formă precum cea concepută de inginerul român. Trebuie păstrați anumiți parametri și, în consecință, se fac anumite compromisuri.

Automobilul a fost echipat cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre aceste roți, Persu a renunțat la transmisia diferențială. Motorul care punea în mișcare mașina era cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie, cu patru cilindri.

Mașina din care nu va mai rămâne decât o amintire

aurel persu automobil aerodinamic

Una dintre cele mai apreciabile decizii ale lui Aurel Persu a fost să aducă automobilul în România. Și l-a adus personal, după ce a parcurs cu el distanța de circa 120.000 de kilometri, din Germania până în țara noastră.

Datorită formei aerodinamice, mașina putea atinge viteza de 80 km/h, o valoare remarcabilă la acea vreme, când automobilele nu se deplasau cu mai mult de 20 km/h. Oamenii de atunci se puteau simți în mașina lui Persu ca într-o rachetă (dar stai, că nici aceasta nu se inventase încă). În plus, lipsa diferențialului îl ajuta pe șofer să ia virajele cu până la 60 km/h, în perfectă siguranță.

În 1969, Aurel Persu și-a donat capodopera auto Muzeului Național Tehnic “Dimitrie Leonida” din București, unde, probabil se află și astăzi (nu am avut posibilitatea să verificăm), dar nu mai este funcțional și se află într-o profundă stare de degradare.