Adevărul despre telefoane ieftine și bune: ce să știi înainte să cumperi
Produsul de bază e fix acesta: telefoane ieftine și bune. Sunt zeci de producători care promit așa ceva, din când în când îți recomandăm și noi, dar sunt câteva nuanțe care trebuie amintite din când în când.
După ce Digi Mobil a listat iPhone X, am împărțit prețul lui mare pe alte telefoane mai ieftine și mult mai ieftine. Am căutat acele telefoane ieftine și bune. Adevărul e că e greu de găsit acel balans între preț și performanțe, iar acest articol ar putea fi foarte bine „starea telefonului în 2018”.
La 11 ani după primul smartphone cu adevărat modern – iPhone – pare cumva evident că ar trebui să existe și Sfântul Graal: un telefon ieftin și bun. Doar că încă nu există așa ceva, doar există multe modele cu pret mic și performanțe rezonabile. Așa că am alcătuit, pe baza recomandărilor de până acum și a ceea ce am învățat de la utilizatori, un scurt ghid despre cum alegi acele telefoane ieftine și bune.
Adevărul despre telefoane ieftine și bune, pe scurt: nu există
Prețul mediu de achiziție pentru un telefon în România e undeva la 200 de euro. Am aproximat la sub 1.000 de lei și lista e decentă. Am identificat un Nokia 6, un LG Q6, câteva modele Samsung, ba chiar și unele Xiaomi și niște modele extrem de vechi, cum ar fi LG G Flex 2.
Dacă te uiți peste această listă, observi o valoare medie a specificațiilor: ecran de cel puțin 5 inci chiar full HD, cameră de peste 10 megapixeli capabilă să filmeze full HD, port microUSB de cele mai multe ori și un design uneori bun, alteori groaznic cu materiale ieftine.
La polul opus este iPhone X, cel mai scump telefon din România și unul de la care știi precis ce așteptări să ai. E ca și cum ai alege Samsung Galaxy S9 sau Nokia 8. Îți fixează niște așteptări prin preț și specificații și aici intervine vina utilizatorului: așteaptă prea mult de la prea puțin.
OnePlus a reușit să destabilizeze puțin piața, dar de la an la an chiar și acel startup susținut de-o corporație imensă din China s-a dus către un preț mai mare. În timp ce OnePlus începe să se comporte tot mai des ca o corporație, încă sunt zeci de companii din China care umplu piața din Europa cu telefoane ieftine și proaste.
Utilizatorii, firesc, vor să maximizeze investiția și vor cu bani de pâine să aibă un smartphone bun. Totodată, nu-l vor folosi niciodată la adevărata putere.
Când te uiți după telefoane ieftine și bune trebuie să ai așteptări realiste
Dacă vrei un smartphone din categoria „telefoane ieftine și bune”, o să fii dezamăgit la trei capitole: autonomie, cameră foto, sistem de operare. Autonomia, dacă nu iei un telefon cu baterie mare, o să fie dezamăgitoare. Niciun telefon ieftin nu face poze bune. Sistemul de operare, de cele mai multe ori, rămâne până la final cel cu care a fost lansat.
O companie preocupată să lanseze telefoane ieftine pe bandă rulantă nu se va preocupa să le facă bune. Astfel, un Android Nougat lansat acum pe un Doogee, Bluboo, Ulefone și altele nu va fi optimizat suficient (ba deloc). Nu le pasă, că oricum sunt consumabile.
Când vine vorba de optimizare pentru telefoane scumpe și bune, sunt echipe dedicate, timp și bani. Chiar dacă Samsung întârzie cu actualizările, nu-și permite gafe (sigur, le face, dar nu pornește cu ideea asta la drum). Asemenea și Apple, la fel și Google pe telefoanele sale.
Costul fiecărui smartphone se regăsește într-o mare măsură în: marketing, cercetare și dezvoltare, optimizare, livrare. Am explicat încă din 2014 pe un iPhone 6. Dacă telefonul e prezent peste tot, costul e mai mare. Dacă ai service, e mai mare. Dacă designul și materialele sunt premium, prețul e mai mare.
Un telefon comandat cu mia de bucăți, vândut cu adaptoare de priză în pachet și cu preț de sub 1.000 de lei intră lejer la „telefoane ieftine și bune”, dar livrează doar ca preț. Bun nu va fi.
Când alegi un telefon, trebuie să știi ce vrei. Facebook, internet, ceva YouTube, poate un joc simplu și trei aplicații de chat? E în regulă, orice telefon sub 1.000 de lei își face treaba. Vrei să se încarce totul cât de cât rapid? Mai adaugi 500 de lei. Vrei să nu pară lipit cu superglue? Mai adaugi 500 de lei. Vrei să mai primească o actualizare pentru sistemul de operare? Mai adaugă 500 de lei.
Poți vâna mereu telefoane ieftine și bune, concluzia rămâne tot scumpă
Pentru unii oameni e de ajuns un telefon ieftin. Le-am cumpărat părinților două modele Huawei P9 Lite, că n-au nevoie de mai mult. Nu le pasă de calitatea pozelor, de calitatea ecranului, de încărcare wireless sau de cel mai nou Facebook ori de noua actualizare Instagram. Vor browsing, câteva jocuri, rețele sociale și WiFi.
Cel mai ieftin și mai bun telefon e cel bazat pe modelul precedent. De exemplu, pe formatul Huawei, ai P10 acum și o versiune Lite mai târziu. Versiunea Lite e bazată pe un P9. Pe același considerent există și Samsung Galaxy A8. Producătorii aceștia și-ar fractura prea mult piața dacă ar livra hardware bun în telefoane ieftine.
Mai e un aspect notabil: să vinzi volum de telefoane ieftine nu întoarce profit. Huawei e un exemplu de producător care a luat în calcul să renunțe la telefoane ieftine. Samsung a spus acum doi ani că reduce gama de dispozitive. Sigur, utilizatorului nu trebuie să-i pese de producător, doar că niciun telefon ieftin nu poate susține o companie care să și livreze calitate. Așa funcționează piața.
Important, când te gândești la telefoane ieftine și bune, e să nu iei în calcul doar ce specificații are pe „hârtie”. Deocamdată, de la HMD Global (care controlează marca Nokia), de la Huawei, Samsung și Xiaomi mai obții niște telefoane decente la preț bun. Poți alege însă oricând modelul de anul trecut, că încă are hardware bun.
De fapt, ar trebui să raportezi acel „ieftin” la zona din piață pe care e un telefon. Astfel, odată ce decizi că e „bun”, te poți bucura și că e mai „ieftin”. Dacă îl raportezi la o valoare absolută, nu vor fi două telefoane care să se descurce la fel la același nivel de preț.