Știința râsului și de ce acesta are și o parte întunecată

Știința râsului și de ce acesta are și o parte întunecată

Râsul denotă, de cele mai multe ori, o persoană fericită și sănătoasă, însă noi studii ne arată că râsul are și o parte întunecată. 

Râsul este o activitate care ne induce o stare de bine, emanând fericire, dar adevărul este că această activitate nu este mereu pozitivă și sănătoasă, iar câteodată râsul poate fi un indiciu al unei afecțiuni. Deși râsul și aprecierea umorului sunt componente vitale ale comportamentului social (fiind prezent chiar și la primate), acesta poate fi un indiciu al unei suferințe mai profunde a persoanei.

Conform științei, râsul poate fi clasificat în mai multe tipare, de la cel autentic și spontan, la cel fals, stimulat (prin gâdilat, de exemplu), indus (prin consumul unor substanțe) sau chiar patologic. Pentru că această activitate are multe cauze, bazele sale neurale nu sunt încă foarte bine cunoscute de cercetători. Ceea ce se știe totuși este că râsul este controlat de circuite cerebrale specializate și de substanțe chimice (denumite neurotransmițători), iar în momentul în care te prăvălești de râs, regiunile din creier care sunt responsabile de controlarea comportamentului sunt inhibate, pentru a-ți permite să simți trăirea de bucurie, potrivit Scientific American.

Însă râsul poate fi provocat și de o conectare anormală a circuitelor cerebrale, indicând o afecțiune, suferință, a individului. Spre exemplu, un sindrom, identificat inițial de Charles Darwin, implică afișarea necontrolată a emoțiilor, fiind caracterizat de izbucniri spontane și necontrolabile de râsete. Această problemă neuronală ne indică o fațetă ascunsă, mai întunecată a râsului și indică faptul că persoana poate suferi de diferite afecțiuni neurologice. Această problemă este cauzată de lipsa unei legături între circuitele frontale și cele care guvernează expresia facială și emoțională. De asemenea, în anumite circumstanțe, râsul în momentele nepotrivite poate fi un indicator al demenței.

Pentru că circuitele frontale din creier ne permit să interpretăm înțelesul limbajului în context social și emoțional, în momentul în care acestea sunt afectate, stimulii care determină râsul sunt afectați. În acest fel se nasc și alte condiții asociate, precum gelotophobia – descrie persoanele îngrijorate să nu se râdă de ele și care au impresia că sunt ridicole în ochii celorlalți- și gelotophilia– plăcerea de a fi luat în derâdere de ceilalți.

În ciuda fațetei întunecate a râsului, nu putem nega faptul că această activitate induce, în general, sentimente de fericire și plăcere. Știm că manifestarea bucuriei în acest mod îmbunătățește funcțiile cardiovasculare, că ne întărește sistemul imunitar și pe cel endocrin.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Etichete: