Transformers: Ultimul Cavaler – Michael Bay distruge încet dar sigur franciza [PLAYFILM]

Transformers: Ultimul Cavaler este un film lipsit de originalitate care face abuz de scene explozive duse la extrem. Kitsch-ul este prezent peste tot, iar Michael Bay s-a depășit pe sine însuși atunci când vine vorba de narațiune defectuoasă.

O să spuneți că ăsta e spiritul Transformers, că de-asta am fost la un astfel de film, să văd roboți și explozii. Totul este adevărat. Pe de o parte avem dramele care au rolul să influențeze emoțional privitorul, de cealaltă parte avem filme de genul Transformers. Nu m-am dus la această peliculă cu așteptări ridicate, pe scurt nu am vrut să fiu dezamăgit. Pur și simplu l-am judecat ca pe un film de acțiune și nimic mai mult. Efectele speciale sunt într-adevăr spectacuoloase iar roboții făcuți pe calculator sunt ”eye-candy”. Însă cu ce preț?

Nu cred că există oameni care să nu guste un film de acțiune bine realizat. De dragul obiectivității, când m-am hotărât să dau această notă lui Transformers: Ultimul cavaler, l-am comparat doar cu celelalte producții din franciză. Ca un adult care a copilărit cu desenele inspirate din jucăriile Hasbro și care a mâncat pe pâine primele filme din serie pot spune că am plecat din sala de cinema profund dezamăgit. Firul narativ al filmului, extrem de grăbit și aproape inexistent, pare că a avut doar rolul de a umple spațiul dintre scenele explozive. Dacă pe alocuri el nu avea nicio logică, în rest a fost o copie fidelă a Codului lui Da Vinci. Ca să nu stric nici o surpriză, vă voi lăsa pe voi să descoperiți în ce fel.

Transformers: Ultimul cavaler – Personaje multe, să fie acolo

Revenind. Până acum avem un fir narativ grăbit și ilogic. Să vorbim și despre personaje. Mark Wahlberg este Cade Yaeger, protagonist principal și în filmul precedent. El este un fel de protector al autoboților și este însoțit de un tânăr care se vrea a fi comic, Jimmy, portretizat de Jerrod Carmichael. Lor li se alătură micuța Izabella (Isabela Moner), căreia mă chinui de peste 24 de ore să-i atribui un rost în film. Este un personaj pur și simplu irelevant, care nu ajută acțiunea în niciun fel, ba chiar dă mereu senzația că încurcă și că este în plus.

Poate singurul protagonist care pare mereu la locul lui și nu dezamăgește deloc este Sir Edmund Burton (Anthony Hopkins). Mă gândesc serios că ilustrul actor britanic a pierdut un pariu cu Michael Bay și a fost obligat să apară în acest film. În final, a sosit vremea să vorbim și despre Vivian Wembley (Laura Haddock). Ea este femeia fatală din această peliculă. Este binecunoscut faptul că franciza s-a bazat foarte mult, de-a lungul timpului, pe frumusețea personajelor feminine.

La început am avut-o pe Megan Fox, apoi am trecut prin câteva modele Victoria’s Secret pentru ca acum să ajungem la o actriță britanică. Observăm numele personajului, Wembley. Vă dați seama cât de priceput e Michael Bay în englezisme dacă și-a denumit personajul feminin după stadionul naționalei de fotbal a Angliei, care dă totodată numele și unei băuturi spirtoase specifică Insulei. Pe lângă personajele enumerate mai sus, este de notat și revenirea agentului Simmons (John Turturo) și un scurt easter egg la adresa lui Sam Witwicky (Shia LaBoeuf). În plus, Lennox (Josh Duhamel) revine și el pe marile ecrane. 

”My name is Optimus Prime” – Ok, am înțeles, gata, stop, frână

După cum putem observa ușor, personajele sunt foarte numeroase. Adăugăm aici și roboții și deja avem o ciulama cinematică din care nu mai înțelegem nimic. Optimus revine și petrece pe ecran cam 10-12 minute din totalul de 150 ale filmului. Mult prea puțin pentru piesa centrală a francizei.

În tot acest timp el repetă obsesiv că numele său e Optimus Prime și întreabă lumea dacă este pusă în temă cu persoana sa. Mai ceva ca Boureanu în fața polițiștilor. Pe lângă ”My name is Optimus Prime” îl avem și pe Bumblebee, care rămâne în continuare o parte bună a seriei. Să sperăm că nu-l strică Michael Bay și pe el. Nu, nu s-a terminat. Credeai că am enumerat deja tot. Mai avem. Megatron (încă trăiește, după ce a murit de vreo trei, patru ori până acum) însoțit de încă câțiva Decepticoni care au rolul să îi satisfacă fetișul exploziv și bolnav al lui Bay.

Transformers: Ultimul Cavaler – Părți bune

După ce am enumerat toate părțile rele a venit momentul și pentru părțile bune: Anthony Hopkins și… hai să spunem efectele speciale. Chiar dacă filmul are mai multe în comun cu delicatețea unei bormașine și pare că îți dă cu barda în cap pe alături, mai sunt totuși presărate pe ici pe colo câteva lucruri care să amintească de primele două filme, care au fost mai mult decât acceptabile. Ăla e spiritul Transformers pe care vreau să-l văd. Din păcate, el s-a pierdut de mult.

În concluzie, Transformers: Ultimul Cavaler este un film realizat doar de dragul profitului. Narațiunea este inexistentă și personajele sunt mult prea numeroase, multe dintre ele fiind irelevante. Scopul final al acțiunii este salvarea Pământului (pentru a câta oară?!), iar lui Michael Bay nu-i mai ajunge să distrugă doar planeta noastră. Acum a trecut și la Lună. Vă rog frumos, nu-l mai supărați pe acest om.

Și știți care e partea cea mai rea din toată această experiență? Faptul că am stat până la sfârșitul filmului și am apucat să văd scena de final, cea de după credite. Nu vă spun despre ce era. Doar faptul că urmează încă un Transformers în regia lui Michael Bay ar trebui să vă dea destul de multe de gândit. Dacă vreți totuși să mergeți la film, luați-vă bilet la IMAX. Vă va face procesul de distrugere a copilăriei ceva mai suportabil.

Claudiu Râpan
Articol scris de
Râpan Claudiu
Comentarii
Claudiu Râpan
Claudiu
Râpan