Geostorm: amenințarea globală, asezonată cu obișnuitele teme sentimentale [PLAYFILM]

Geostorm: amenințarea globală, asezonată cu obișnuitele teme sentimentale [PLAYFILM]

Odată cu Geostorm, Gerard Butler reușește să intre într-un club select al salvatorilor planetei pe care i-am admirat în filme, alături de Bruce Willis în Armageddon și Matthew McConaughey în Interstellar. Unul s-a ambiționat să rămână pe un asteroid, intrând cel mai probabil în cărțile de istorie, în timp ce celălalt a călătorit printr-un tesseract pentru a salva omenirea, deoarece planeta nu mai avea șanse. Gerard Butler, sau Jake Lawson, nu se lasă mai prejos și e aproape la fel de ambițios ca Harry Stamper și Cooper, salvând planeta de la distrugere.

În Geostorm, se pleacă de la premisa că ne-am făcut-o cu mâna noastră și am dat peste cap clima, atât de mult încât suntem aproape de a pieri din cauza unor fenomene meteo pentru care extreme e un termen blând. Puși în fața faptului aproape împlinit, oamenii din întreaga lume se asociază într-un efort global de creare a unei rețele de sateliți care să înconjoare planeta și care să controleze fenomenele meteo. Se apropie un uragan de SUA? Îl oprim cu satelitul. Temperaturile cresc anormal de mult în Dubai? Rezolvăm cu celălalt satelit. Și tot așa.

Ce vei mai conduce dacă distrugi tot?

Problemele pentru sistemul de sateliți, denumit Olandezul, apar la câteva săptămâni înainte de transferarea controlului dinspre SUA către o adunare internațională, iar așa cum te-ai aștepta, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Evident că nu vorbim despre simple accidente care se întâmplă subit cu câțiva sateliți, ci de o încercare de a controla sistemul în scopuri malefice. Ei bine, despre sisteme bune folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost create am mai auzit, dar mă depășește destul de mult ideea de a folosi câteva mii de sateliți pentru a distruge, efectiv, planeta.

Oamenii care fac parte dintr-un asemenea angrenaj nu pot avea un alt motiv decât că au o dorință intrinsecă de a vedea lumea arzând, la propriu. Sau înghețând, după caz. Să primești o sumă imensă de bani pentru a distruge un sistem din care nu ai scăpare te face un idiot, indiferent câte cunoștințe care te-au recomandat inițial pentru o poziție ai avea. Cam în aceeași manieră, să practici genocidul la nivel mondial doar pentru a scăpa de inamici te face la fel de idiot, pentru că lucrurile au tendința să scape de sub control și s-ar putea să te trezești lider, așa cum ai dorit, doar că vei fi liderul nimănui.

Jake nu prea mai e în formă când e reangajat să repare Olandezul, dar știe cam tot ce reprezintă sistemul, așa că se întoarce în spațiu cu unul din zborurile săptămânale sau zilnice către Stația Spațială, de unde este controlat totul. Ute Fassbinder (Alexandra Maria Lara) e la cârma stației spațiale în prezent, așa că îi e alături în mare parte din timp lui Jake. Ba chiar pe la o vreme am crezut că ceva, ceva tot o să fie acolo. Cred că și ei credeau asta.

Ideea filmului în sine este remarcabilă, mai ales că nu mai este atât de departe de realitate pe cât am vrea să credem. Încălzirea globală se simte și dincolo de marele ecran și probabil la un moment dat vom avea de ales dacă vrem să cooperăm pentru a rezolva problema sau dacă o să ne sufocăm încet, pe planetă. Și ideea sistemului de sateliți care poate influența vremea e destul de bună, iar transformarea lui în armă e o idee intrigantă, chiar dacă idioată când privești imaginea de ansamblu și vezi că distrugi întreaga planetă.

Geostorm: povești de viață reciclate

Ce e deranjant în Geostorm sunt poveștile pe care ți le poți imagina și fără să-ți spun. Jake, odinioară remarcabil, s-a îngrășat și e ratat, iar soția l-a părăsit. Își vede fiica două săptămâni pe lună și îi promite că se va întoarce pe Pământ, așa cum au făcut-o și Harry și Cooper în cele două filme anterior amintite. Avem și motivul fratelui mai mic, dar ceva mai realizat, Max, care are o poveste de dragoste interzisă cu o agentă a Serviciilor Secrete. Avem, nu în ultimul rând, oamenii din jurul președintelui care o iau pe câmpie și acționează împotriva statului și a omenirii, iar în final avem și răpirea pe ușa din dos a Președintelui SUA. Cred că mi-au scăpat câteva lucruri pe aici, dar ai înțeles care sunt poveștile sentimentale dincolo de firul narativ principal.

Ce-i drept, poți trece peste astea după ce îți pui ochelarii 3D și te bucuri de efectele speciale din film, care nu sunt deloc rele. Pe alocuri, filmul reușește să devină un montange-russe și simți adrenalina în timp ce aștepți să vezi dacă Jake reușește să ajungă la timp unde trebuie. Vremea arată bine, stația spațială arată bine, exploziile arată bine, așa că te poți distra și cu astea dacă povestea nu te impresionează.

Filmul e bun, însă nu pentru mini-temele interpersonale pe care le-ai mai văzut deja în filme similare, precum cele două pe care le-am menționat la început și nu numai. Subiectul e destul de bun, iar faptul că Geostorm e 3D face lucrurile și mai bune.

George Stanciu
Articol scris de
George Stanciu
Comentarii
13:00 / 20.10.2017