Motivele pentru care nu o să vezi niciodată cu ochiul liber centrul galaxiei noastre

Motivele pentru care nu o să vezi niciodată cu ochiul liber centrul galaxiei noastre

Dacă te-ai întrebat de ce nu poți vedea centrul galaxiei noastre, dacă tot vezi stele și, uneori, planete, există câteva explicații pentru care nu o vei vedea.

Timp de milenii, oamenii s-au uitat noaptea pe cer și au privit stelele. Astăzi, astronomii amatori continuă să facă acest lucru, știind că privesc, de fapt, o colecție de sute de milioane de stele și nori de praf, ca să nu mai vorbim de miliarde de alte lumi. Dacă putem vedea grupările de stele de pe cer, de ce nu putea vedea ce se află în centrul galaxiei noastre? Presupunând că ne uităm în direcția corectă, nu ar trebui să vedem acel bulgăre mare de stele cu ochiul liber, Calea Lactee?

Exită câteva explicații pentru acest fapt, deduse de-a lungul timpului de savanți. Mai întâi de toate, NASA estimează că Calea Lactee are între 100.000 și 120.000 de ani lumină în diametru. Noi, în sistemul nostru solar umil, suntem la aproximativ 28.000 de ani lumină distanță de ea. Pe scurt, această regiune este pur și simplu prea departe pentru a o vedea cu ochiul liber.

În afară de a fi o galaxie cu spirală barată, Calea Lactee este ceea ce se numește o galaxie cu Luminozitate superioară (LSB), o clasificare care se referă la galaxii, unde luminozitatea suprafeței este, atunci când este privită de pe Pământ, cu cel puțin o magnitudine mai mică decât atmosfera de noapte. În esență, înseamnă că cerul trebuie să fie mai întunecat decât o magnitudine de noapte, pentru ca galaxia noastră să fie văzută.

Pe lângă asta, Calea Lactee este plină de praf și gaz. Această problemă este cunoscută ca mediul interstelar, un disc care reprezintă 10-15% din lumina sau materie vizibilă din galaxia noastră și umple spațiile lungi dintre stele. Grosimea prafului oprește lumina vizibilă, lăsând doar lumina infraroșie să treacă prin praf.

Și oamenii influențează vizibilitatea centrului galaxiei

Acest lucru face ca telescoapele cu infraroșu, ca telescopul Spitzer, să fie extrem de valoroase în cartografiere și studierea galaxiei, deoarece acesta poate să parcurgă praful și ceața și ne dau imagini clare despre ceea ce se întâmplă în inima galaxiei și în formarea stelelor. Cu toate acestea, atunci când privim în spectrul vizual, lumina de pe Pământ și efectul de interferență al prafului și gazului ne limitează.

Astronomii au privit stelele de mii de ani. Totuși, numai în vremurile relativ recente știau chiar și la ce se uită. Instrumentele necesare pentru a putea captura imagini și a descoperi universul au apărut secolul trecut. Până în secolul XX, astronomii nu au putut să obțină o imagine exactă a ceea ce înseamnă Calea Lactee.

Terra este din ce în ce mai inundată de lumină artificială, un fenomen agravat de noua tehnologie a diodelor care emit lumină (Light Emitting Diode, LED), arată o analiză a observațiilor din satelit care confirmă o poluare în creștere cu lumină care afectează sănătatea umană, animalele și plantele.
 Potrivit unui atlas mondial al poluării luminoase, peste 80% din umanitate trăiește sub un cer inundat de lumină artificială și o treime din populația planetei nu va putea vedea niciodată Calea Lactee.

 

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI