„Apostolii“ lui Moise Guran și apocalipsa care n-a mai venit

„Apostolii“ lui Moise Guran și apocalipsa care n-a mai venit

Până acum o mai mare parte din România a aflat că există un anume Moise Guran și că el a „prezis“ cel mai mare cutremur din lume. Țara încă e la locul ei, încă se sperie de cutremure, dar asta a fost o ocazie excelentă ca să aflăm mai multe despre popor.

Într-un număr rezonabil de cuvinte, „cutremurul lui Moise Guran“ a fost cam așa: s-a activat vineri seara, aproape de ora 20. Aplicația Biziday pe care a lansat-o anul trecut îi informa pe utilizatori că în Vrancea, la 10 kilometri adâncime, a fost înregistrat un seism de 10 grade pe scara Richter. Pe scurt, astea-s cifrele unei apocalipse. Fondatorul a spus întâi că nu știe ce s-a întâmplat, a ridicat un deget timid spre hacking și mai apoi a spus că serverul n-a fost spart, alerta n-a fost dată de ei, iar două zile mai târziu a eliminat funcționalitatea.

A fost un weekend plin cu replici, dar nu de cutremur, ci ale oamenilor. Au fost enumerate: încercări de a face publicitate aplicație, o scăpare a dezvoltatorilor, hackeri, linșaj mediatic și decredibilizarea fondatorului, lipsa de respect a unora față de munca altora, și chiar îngăduință că a fost o eroare, dar produsul încă poate fi folosit.

Au fost multe exagerări de fiecare parte, dar dintre toate cea mai amuzantă susține că România rămâne fără minunăția asta de aplicație care prevedea cutremurele. Nicio aplicație „nu prevede“, ci doar dă mai departe informările INFP. Acelea vin de la niște senzori, trec printr-un server și pornesc când cutremurul se întâmplă, nu înainte de unde și timpul redus de câteva zeci de secunde pentru a acționa. Mai sunt altele, are balta pește.

Da, oamenii au greșit că au fugit pe scări, dar când vezi alertă de 10 grade chiar nu-ți pasă unde mori, însă preferi măcar să te zbați pentru viață. „Nu te panica“ e un text frumos de spus, dar extrem de greu de respectat, mai ales în țara în care pregătirea pentru cutremur nu există și clădirile cu bulină sau prost construite sunt tratate ca simple curiozități turistice. Rusia, de exemplu, va demola circa 8.000 de blocuri construite între anii ‘50 și ‘60, pentru că au fost făcute prost și acum nu mai e comunism, să conteze producția la kil.

În cazul serii de vineri, și a replicilor care au urmat, n-a fost nici vorbă de linșaj – poate doar la Mircea Badea, dar acțiunile și ura lui sunt destul de previzibile. Aplicația mult lăudată a lui Moise Guran a dat însă o știre falsă atât de urâtă, încât oamenii au fost supărați. N-au plătit nimic, dar au investit încredere într-o alertă care n-avea nicio treabă cu informarea de presă – produsul principal al Biziday. În fine, acum a dispărut alerta, că Guran și ai lui s-au panicat și preferă să nu mai riște, în loc să îmbunătățească.

S-a găsit vinovatul: nimeni

Linșaj nu, hackeri nu, dar nici vreo vină. „S-a stricat“, „s-a greșit“ sunt suficient de reflexive ca lumea să se mai învârtă încă o zi nederanjată de responsabilitate. „[…] am comandat un audit de securitate și voi depunde o plângere la Poliție. […] Sincer să vă spun, aș fi preferat să fie greșeala noastră, să vă pot spune că am greșit și să îmi cer scuze. Dar NU este acesta Adevărul“, spune Moise Guran într-un articol mai lung decât timpul mediu petrecut de utilizatori în site-ul său.

Ce să facă Poliția aici? Păi, să ia măsuri! Nu știu pe ce temei, dar sună bine să spui că ai vorbit cu autoritățile. Eu (ca probabil alți câțiva oameni) aștept auditul și să aflu de ce un startup a dat-o-n bară cu o opțiune atât de promovată. Atunci, vom ști Adevărul (sic).

Irimia Șuleapă, director general DEV51, a prezentat o ipoteză pe Facebook. Cineva (conștient sau nu) testa opțiunea de notificare și în loc să plece într-un mediu controlat s-a dus direct către toate celelalte telefoane pe care era aplicația. Poate fi sau nu poate fi, cei de la „butoanele“ Biziday pot obține confirmarea. Până atunci, eliminarea alertei e doar un ecran de fum care spune fix așa: „Noi n-am greșit, nu, sigur-sigur, n-am greșit, mă jur, dar scoatem chestia asta, că nu știm exact ce face și LOL cui îi pasă de cutremure“.

Avocații din popor

Până atunci, mi se pare aproape incredibil cât de multă încredere a reușit să adune Moise Guran pentru orice atinge, de la emisiune TV la o aplicație. E clar că în presa autohtonă are și el nișa lui, nu-i contestă nimeni capacitățile, dar doar pentru că se descurcă bine pe ceva anume, nu înseamnă că este zeu în orice, ba chiar aș merge până într-acolo încât să spun că pe zona de tehnologie nu e un om căruia i-ai cere sfatul, mai ales după ultimele texte scrise despre eroare.

De exemplu, George Simion pornește de la cazul aplicației și spune că e nevoie de Guran ca o voce a opoziției. De acord, e stupid să-i ceri să dispară din media doar pentru o eroare (sau o greșeală) din aplicația lui de antreprenor tech, dar nu-i nici un Iisus modern linșat de piață. Alex Damian merge și mai depate. Îi e silă și scârbă că e român, că românii lui au dat de pământ cu produsul ăsta – „Pentru că sunt atât de mulți paraziți […] care n-au fost în stare niciodată să creeze sau să facă ceva util pentru societatea din care fac parte, dar se pricep al dracu de bine […] să distrugă munca altora care chiar se gândesc la binele tuturor“, spune el destul de afectat că un străin are probleme și nu ne găsim toți să-i plângem pe umăr.

Uite, eu sunt omul ăla care nu critică constructiv (sic). Doar pentru că nu-s mogul sau n-am aplicație de știri, nu înseamnă că nu pot comenta pe subiect. Mă pricep, cât de cât, și nu-mi pasă că laudele sau criticile mele fac sau desfac un produs – testez și văd ce-mi place și ce nu. Atât timp cât pui un produs „la liber“, la descărcat și folosit, vin și reacții.

Ai nevoie de laude? Atunci, nu ieși din bula de prieteni și rude. Vrei feedback ceva mai sincer? Atunci, va veni la pachet cu o grămadă de balast din care va trebui să alegi ce e întemeiat și ce nu, dar o parte va fi de ajutor. Un fapt din tech: în 2007, directorul Microsoft făcea un mișto crunt de iPhone și mai că n-a zis: „Ce prost e Apple!“. Acum e amuzant comentariul, dar după 10 ani Ballmer nu mai e director, iPhone a fost un succes incredibil și utilizatorilor nu le-a păsat de ce zic alții la TV sau pe internet. Produsul a fost suficient de bun, cu problemele și lipsurile lui, deci a fost cumpărat. Biziday nu-i încă așa ceva.

Aplicațiile de știri sunt un act nobil, nu profitabil

Biziday face două lucruri extrem de bine (și utile): dă notificări cu știri și rezumă subiectul într-un titlu serios, simplu, concis. Totodată, rețeta asta nu va aduce niciodată bani. Sunt vreo 200.000 de oameni care au instalat aplicația (teoretic, nu sunt date oficiale). Câteva zeci de mii probabil că încă o au activă. Peste weekend, a urcat și în topul App Store cu vreo 200 de locuri, semn că publicitatea negativă a fost bună.

Ei, în tech, după ce produsul s-a dovedit a fi un succes, treci la monetizare. Dar aici au murit nobil o mulțime de aplicații. Circa mi-a plăcut mie, dar nu mai e. Pocket a fost cumpărată de Mozilla, că nu se descurca excelent, iar pe „front“ încă mai e News Digest. E însă doar pe engleză și e susținută de Yahoo. Și aici începe capitolul doi: e greu să monetizezi, să întreții echipe de dezvoltare și mentenanță, și să vinzi știri.

După acest weekend, rămâne o aplicație de știri care nu mai are unde să se ducă fără resurse suplimentare. Acelea costă.

Până aici tu ai citit un ditamai articolul. Îți zic în cifre ce înseamnă asta: aproape 7.000 de semne, circa 1.300 de cuvinte, peste două pagini A4. Ca tine sunt extrem de puțini și cei mai mulți se opresc la titlul pe care îl furnizează și Biziday. Cei din presa online știu destul de bine cum e cititorul pe site: cât timp, câte pagini, cât din text, de unde vine și unde pleacă, ce rețele sociale sunt surse de trafic. Tragi linie sub toate astea și vezi bilanțul: nu-i pasă nimănui de știri. Tocmai de aceea Biziday a folosit „asul“: alerta de cutremur ca să te convingă s-o ții instalată și s-o crezi extrem de utilă.

Mai rămân și câteva aspecte destul de reale. Guran & co. n-au inventat apa caldă, doar au încercat să furnizeze unui public mic conținut informativ. Alerta de cutremur iar nu e fizică nucleară, există și vor mai exista programe care să-ți spună că pământul se mișcă. Doar s-au conectat, pentru aplicație, la ceea ce INFP avea deja. Guran nu e prezicătorul de cutremure sau salvatorul presei și nici nu va exista unul, că Mesia încă nu coordonează redacții și nici nu e mogul. Nici nu a fost transformat în demon, pentru că a experimentat (și continuă) în sectorul IT.

E însă fascinant fanatismul unora în a susține un produs doar pentru că e girat cu imagine de un om cunoscut fără să mai conteze dacă are probleme, lipsuri sau aspecte de îmbunătățit. Și nu, doar pentru că ceva e gratis nu înseamnă că nu merită judecat.

În fine, e plină presa americană mai mare sau mai mică de eșecuri din Silicon Valley. E o cultură a eșecului cum e și a succesului, de unul te bucuri, de altul te ferești până trebuie să înveți din el. Acum, e a doua fază. Eu, să zicem, n-am vreun drept special să știu ce s-a întâmplat vineri seara, de unde a pornit eroarea și cine-i vinovat, dar marea masă de utilizatori merită să știe. E, așa, o chestiune de transparență care aduce și capital de încredere.

Imaginea prelucrată care ilustrează articolul: Inquam, via Click

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI