Playfilm – ”The Finest Hours: Furtună extremă” uimește prin efecte, dezamăgește prin scenariu

Playfilm – ”The Finest Hours: Furtună extremă” uimește prin efecte, dezamăgește prin scenariu

”The Finest Hours: Furtună extremă” a ajuns în cinematografele din România prin intermediul Forum Film România, iar noi l-am văzut în avanpremieră. Aceasta este recenzia noastră pentru cea mai nouă producție marca Disney, un film de acțiune cu potențial enorm, dar care te va face să te gândești că mai bine urmăreai o animație bine făcută. 

Recunosc că am un fel de fetish în ceea ce privește filmele inspirate din povești reale. Nu de alta, dar în ultimii ani, pe lângă unele filme SF pe care le-am trecut pe lista cu favorite, producțiile care au la bază oameni și situații reale sunt singurele care au reușit să mă impresioneze cu adevărat. Și, după ce, anul trecut, am vizionat cu mare plăcere Everest, am zis că voi pleca cu aceeași senzație și de la Furtună extremă, film care se învârte tot în jurul premizei de om versus natură.

Din păcate, am ieșit din sala de cinematograf numai cu ochii mulțumiți, nu și cu mintea. Filmul s-a văzut superb pe ecranul imens al sălii IMAX, iar valurile enorme m-au făcut să tresar din când în când, dar cu atât am rămas după acest film.

Recenzie ”The Finest Hours: Furtună extremă”

Sugeram mai sus că filmul este inspirat după o poveste reală. Este vorba despre cea mai impresionantă acţiune de salvare întreprinsă de o ambarcaţiune mică din istoria Pazei de Coastă din SUA. Acțiunea are loc în 1952 și, cu toate că filmul este promovat cu niște cuvinte foarte frumoase de genul ”echipa de producţie a rămas întru totul fidelă şirului de evenimente”, mi-a venit greu să cred.

Filmul începe destul de lent și aduce în față o poveste de dragoste dintre Bernie Webber (jucat de Chris Pine), un tânăr angajat al Pazei de Coastă, și Miriam (Holliday Granger), o tânără înfiptă, cu o atitudine de femeie emancipată din zilele noastre. Toate bune și frumoase până când, o furtună enormă pe mare și un șef nou, depășit de situație (Erica Bana) îl aruncă pe Bernie într-o bărcuță cu încă trei camarazi, în căutarea echipajului (viu sau mort, până la proba contrarie) a unui petrolier grav afectat de vreme.

Pe un alt plan narativ, vedem echipajul de pe SS Pendleton, petrolierul în cauză, și pe timidul Ray Sybert (Cassey Affleck), care cunoaște nava până la ultimul șurub și care încearcă să salveze cât mai multe persoane cu putință până la sosirea Pazei de Coastă.

Acțiunea nu este deloc rea și imaginile sunt de-a dreptul spectaculoase. Furtună extremă este un film care te ține în suspans, dar toată magia se risipește din cauza personajelor prost construite, inconsecvente și de-a dreptul siropoase. Având în vedere că la scenariul pentru The Finest Hours a lucrat și Scott Silver (8 Mile, The Fighter), aveam așteptări destul de mari. Din păcate, Paul Tamasy (seria Air Bud) pare să fi avut o influență mai mare asupra draftului final, fiind singurul lucru care ar putea explica atmosfera de … Disney care se strecoară între scenele cu valuri violente. Nici regia nu a fost strălucită. Craig Gilespie (Milion Dollar Arm, Fright Night) pare să le fi zis tuturor actorilor să interpreteze rolurile în timp ce mimează un ușor retard mintal, lucru care ar explica și unele reacții întârziate ale unor personaje.

Filmul are un final demn de orice poveste cu prinți și zâne și (aproape) toată lumea pare să trăiască fericită până la adânci bătrâneți. The Finest Hours: Furtună extremă este, mai degrabă, un basm cu personaje de desene animate, ușor tâmpe, dar foarte norocoase, decât o poveste inspirată din fapte reale, cu personaje curajoase și dispuse să lupte cu natura și propriile lor instincte pentru a supraviețui. Este și o orgie de efecte speciale spectaculoase, iar dacă vreți să vedeți acest film, vă recomand să o faceți la IMAX 3D.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI