Jurnaliști vs. vloggeri, mult zgomot pentru nimic: cum a mai pornit o ceartă în online

Jurnalișii și vloggerii s-au luat la harță, lucru care mă amuză și mă întristează deopotrivă, pentru că totul a pornit de la Digi 24, unde lucrează jurnaliști pe care îi apreciez și îi respect. De fapt, să fiu sinceră, Digi 24 este una dintre puținele televiziuni din România la care mi-ar plăcea să lucrez, pentru că acolo încă se mai face presă de calitate.

[related

Am fost extrem de dezamăgită de „dezbaterea“ ce i-a vizat pe vloggerii români, pe care, la fel de sincer, prea puțin îi urmăresc. Deci, nu aveți cum să mă suspectați că am vreo pasiune pentru vlogging sau ceva interese în zona asta. (Ah, ba da, mă bate la cap redactorul-șef adjunct să fac un interviu cu vloggerul Ilie, cică are o super poveste de viață. Așa că, Ilie, în caz că ajungi să citești aceste rânduri, frate, tre’ să-mi povestești una-alta).

Revenind, în „Jurnalul de seară“ al lui Cosmin Prelipceanu, jurnalista Ioana Ciurlea i-a ironizat pe vloggerii români și a afirmat că sunt niște oameni care „se filmează în fiecare zi făcând nimicuri“. Reacția și abordarea subiectului vin după ce din cauza vloggerului moldovean Ilie mai mulți tineri au fost evacuați dintr-un mall din Iași, pentru că „s-au călcat în picioare să strige «Ilie»“, după cum aflăm de la jurnalista Digi 24.

Tot Ioanei Ciurlea i-a venit greu să pronunțe cuvântul „vlogger“, ceea ce mi se pare jenant, pentru că se presupune că facem o minimă documentare înainte să ne dăm cu părerea pe marginea unui subiect. Și așa poate am fi știut și că termenul de „vlogger“ nu a fost inventat de români, cum nici vloggingul nu a pornit din România. Hai că trăim în era Internetului, mi-e greu să cred că mai ales din postura de jurnaliști nu am văzut prin presa străină termenul ăsta.

Apoi, n-am înțeles scopul acestei „dezbateri“ sau, mai corect, nu mi se pare în regulă miza acestei discuții, care a fost clar (sau cel puțin așa a părut) să-i discrediteze pe vloggerii care au o gălăgie de fani (în traducere fac „audiență“ uneori chiar mai mare decât Digi în prime-time) și, de fapt, nu fac nimic impresionant. Nu a fost o dezbatere constructivă, în care să fie analizat fenomenul ăsta care a luat amploare în România, să se afle motivele succesului uriaș de care se bucură, care e publicul lor țintă (pentru că e format în mare parte tot din puștani), ce înseamnă vlogging și câte genuri sunt.

Cum a apărut Sinaia, staţiunea preferată a regilor României. Istoria orașului ascunde un secret

În ce zi se vopsesc ouăle de Paște 2024. Ce spune tradiția

Nu, au fost arătate și spuse doar anumite părți care să-i pună pe vloggeri într-o lumină proastă. De exemplu: s-a difuzat o secvență cu vloggerul Ilie care a răspuns unei provocări și a lins un cactus (deși tot Digi 24 defila după cutremur cu filmarea făcută de Ilie), s-a spus despre Selly că are aproape 500.000 de abonaţi și nu face nimic („Selly s-a filmat împreună cu iubita lui de 17 ani vreo 13 minute făcând nimic şi are un milion de vizualizări“), iar despre iRaphahell s-a precizat că are 600.000 de abonaţi pe YouTube, se joacă pe calculator şi face recenzii și este „regele Minecraft-ului (un joc)“. Da, chestia asta este răspândită în toată lumea și există puștani care fac mii de dolari din jucat online și făcut recenzii la jocuri, într-o manieră super amuzantă de cele mai multe ori.

Așa, și? Ce să înțeleg eu de aici? Că e frustrant că niște puști reușesc să atragă un public foarte mare, nu? Sigur că e dacă faci o comparație între resursele unei televiziuni și cele ale unui vlogger. Dar această comparație e forțată, pentru că în primul rând cele două nu se pot compara nici din punct de vedere al conținutului, nici din punct de vedere al publicului.

Mi se pare trist că o televiziune profi din România și niște jurnaliști respectabili ajung să reducă munca (indiferent cât de multă sau puțină e, nu avem noi de unde să știm) la „nimic“ și să generalizeze. Da, poate că pentru unii, mai ales pentru cei care lucrează în presă și se ocupă de chestiile serioase și importante care se petrec în țara asta, par banale, chiar neinteresante aceste filmări, dar asta nu înseamnă că sunt „nimicuri“ sau că oamenii din spatele lor nu au muncit pentru a avea sute de mii de fani.

Și, dincolo de orice, mi se pare de apreciat și de lăudat creativitatea și pasiunea lor, chestii tot mai rar întâlnite în industria televiziunii din România. Și mai ales că sunt foarte mulți puștani care fac vlogging. Bravo lor, eu sunt invidioasă doar pentru că nu am fost suficient de isteață și amuzantă încât să fac vlogging și să transform asta într-o afacere.

Treaba asta cu vloggingul e la fel ca arta, nu e pentru toată lumea și nu toți o pot înțelege. Întrebarea corectă ar fi: e dăunător vlogginul? Că dacă se aduc dovezi cum că ar fi, da, atunci avem o problemă. Dar atâta vreme cât oamenii ăștia îi distrează pe ceilalți, se încăpățânează să-și crească pasiunea și se și pricep la asta, atunci mi se pare că e doar de încurajat sau de ignorat, dacă nu poți să treci peste anumite frustrări.