Grădinița Teko, locul unde copilul învață tehnologie prin joacă

După ce am vizitat Casa Experimentelor, despre care am scris pe larg aici, confirmarea faptului că învățământul românesc se îndreaptă, în sfârșit, într-o direcție experimentală m-a bucurat enorm. Am aflat, la scurt timp după, că a fost deschisă prima grădiniță tech din România.

Se numește Teko Kindergarten și, deși am cam depășit etapa în care învățam să vorbesc și să scriu, am decis să fac o vizită și să vă povestesc cum a fost. Desigur, „prima grădiniță tech din România” sună promițător și pompos, dar asta nu reprezenta o garanție că realitatea e în perfectă concordanță. În acest caz, realitatea arată mai bine decât e prezentată pe internet.

„Căsuța” unde copiii învață să se joace cu tehnologia

Am ajuns în Băneasa, iar printre străduțe, chiar pe malul lacului Băneasa, e o clădire care arată exact ca o căsuță albă și cochetă, fără a inspira vreun soi de opulență, cu o grădină transformată în spațiu de joacă și loc de tolănit la soare pentru pisici. Mi-au atras atenția, chiar la intrarea în vilă, domnii minioni cauciucați din fotografie.

Teko-minioni

Am intrat în camera principală, care aduce cu un living prietenos și primitor, alb, spațios și de o curățenie desăvârșită. În surdină, completând decorul, se auzea Concertul 21 pentru pian și orchestră „Elvira Madigan” al lui Mozart.

Teko-living

M-au primit Mădălina Marinescu și Emma Vidaeff, două dintre fondatoare. Mădălina creează programe educaționale pentru Teko, iar Emma e specializată pe comunicare și marketing. În afară de ele, mai sunt trei fondatori ai Teko: Vlad Andrei, CEO-ul proiectului, Maria Varvaroi, responsabila pentru comunicarea cu părinții și Dumitrița Roșca, care are în grijă stabilirea parteneriatelor. Nu am putut să nu apreciez alegerile muzicale, întrucât muzica clasică mi se pare cea mai bună alegere de playlist pentru un mediu în care armonia e un ingredient indispensabil.

Mădălina mi-a spus că au tematici muzicale săptămânale. Săptămâna trecută a fost Chopin, acum e Mozart, iar după ce vor epuiza clasicii, poate vor trece și la alte stiluri muzicale. De asemenea, muzica nu e doar pe post de fundal sonor, căci cei mici învață pe parcursul săptămânii despre compozitorul respectiv: unde a locuit, cum a trăit, precum și detalii despre opera lui. Recunosc, aici sunt subiectivă, dar mi se pare că e incredibil să pui bazele culturii muzicale unui copil încă de la grădiniță.

Teko-sala de curs

Teko se bazează câteva principii simple: cel mai simplu înveți jucându-te, e ideal ca cei mici să înțeleagă cum funcționează tehnologia, iar independența, chiar și în doze limitate, e vitală. Poate că, atunci când auzi „tech”, te gândești că cei mici sunt lăsați cu ochii în telefoane și tablete toată ziua. De fapt, „magia” vine din faptul că sunt lăsați să lucreze cu unelte care, în mod normal, le-ar fi inaccesibile: roboți educaționali, ciocane, cuie, șuruburi, bormașini, pistoale de lipit, și, desigur, tot felul de aplicații, videoproiectoare și instrumente cu ajutorul cărora le sunt explicate idei, în primă instanță, complexe. Momentan, sunt doar 10 copii înscriși, pentru că grădinița s-a deschis în urmă cu puțin timp, în toamnă, dar Mădălina mi-a spus că targetul este de maximum 60 de copii.

Teko-gradina

Spațiul permite, întrucât clădirea are 700 de metri pătrați, patru săli de clasă, bucătărie, depozit, cameră de dormit și o grădină de 200 de metri pătrați, unde copiii petrec destul de mult timp. Au chiar și o mașină de lemn improvizată, care păstrează toate jucăriile pentru nisip. Cei mici sunt destul de nemulțumiți că nu are o ușă, dar Emma le-a promis că vor construi împreună una, de îndată ce vremea va permite. Adică, cel mai probabil, în curând.

Teko-gradina 3

Programul lung începe de la 8:30 și durează până la 18:00, dar se poate opta și pentru cel scurt, care se termină la 14:00. Programul scurt costă 1450 de lei pe lună, iar cel lung 1780, fără taxe adiționale. Scheletul de bază e același, dar programul lung include mai multe opționale, în care prichindeii aprofundează diverse subiecte studiate. Au și ore de sport, precum și tot felul de mici excursii educaționale. De exemplu, au fost de curând la un service auto, pentru a li se arăta ce are o mașină sub capotă.Cât despre tarife și programe detaliate, le poți vedea pe site-ul Teko. De asemenea, și pagina de Facebook este actualizată în permanență, iar Emma și Mădălina mi-au spus că păstrează legătura cu părinții copiilor pe tot parcursul unei zile, ținându-i la curent cu activitățile.

Ce fac, mai exact, copiii la Teko

În ceea ce privește instruirea propriu-zisă, de ea se ocupă educatorii, dar Mădălina nu o consideră o simplă predare. „Aș prefera termenul de descoperirea informației, pentru că un sistem în care cineva vine și îți spune că acesta e adevărul suprem nu funcționează. Aici am plecat de la ideea că cel mic este responsabilizat și i se dă șansa să fie foarte implicat în propria educare. Copiii sunt provocați prin ghicitori, prin treasure hunt, prin materiale care le sunt prezentate doar parțial să fie curioși să descopere mai multe despre ceea ce li se arată în ziua respectivă”. E de preferat această metodă, în raport cu cea în care educatorul vine și îi transmite copilului o informație pe care acesta o acceptă sau nu.

„De exemplu, acum avem o temă care se desfășoară pe trei săptămâni. În prima săptămână am vorbit despre proprietățile, structura și compoziția aerului, acum vorbim despre adaptarea animalelor la aer, iar săptămâna viitoare vom vorbi despre mijloace de transport în aer”. Copiii sunt încurajați să își caute informațiile despre subiectul discutat la momentul respectiv pe internet, împreună cu educatorul, dar să și verifice dacă sursa este credibilă. De asemenea, sunt implicați în construirea propriu-zisă a materialului didactic. Când discutau despre oasele păsărilor, care sunt foarte ușoare întocmai pentru a înlesni zborul, copiilor li s-a cerut să găsească materiale prin care să le simbolizeze. Au încercat mai multe variante, de la bețe, bețișoare, până au ajuns la paiele de băut, care li s-au părut cele mai potrivite, fiind goale pe dinăuntru și semănând cu modelul de os. Apoi, le-au lipit pe scheletul păsării despre care învățau.

Încă un element care mi s-a părut interesant e că sunt învățați să își servească singuri masa. „E sub formă de bufet suedez, iar ei se ridică de pe scăunele, iau o tavă și își pun mâncarea pe care o doresc. În momentul în care termină, își duc farfuriile în locul de unde doamna care ne ajută cu menajul le ia. Vrem, astfel, să îi responsabilizăm și să le dăm independență”, mi-a mai povestit Mădălina. „De asemenea, încercăm să le dăm o gustare care să aibă legătură cu tema săptămânii respective. De exemplu, gustarea de ieri a avut forma unui cap de bufniță. Au folosit unt de arahide, rondele de banane pe post de ochi și stafide pe post de pupile. În săptămâna cu anatomia, au construit un schelet din legume și fructe”.

Teko-gustare in forma de schelet

 

Tehnologia e parte din viețile noastre, așa că nu poate fi evitată pe deplin. Prin urmare, cea mai bună sigură abordare ar fi să învățăm generațiile care vin să o folosească echilibrat și să înțeleagă ce se află în spatele dispozitivelor care îi fascinează atât de mult. Scopul mai e, evident. și ca cei mici să își exerseze gândirea logică. Pe lângă faptul că li s-a arătat și ce conține o unitate centrală și folosesc în mod constant roboței experimentali, copiii de la Teko folosesc ScratchJr, o aplicație prin care construiesc povești și jocuri interactive, făcând astfel introducerea în limbajul programării. Creează personaje, care pot fi învățate să se miște, să sară, să danseze sau să cânte. De asemnea, copiii învață să le modifice aspectul printr-un paint editor, să le înregistreze voci sau să le insereze fotografii. Cel mai mult le-a plăcut de astronautul de mai jos, pe care l-au făcut cu propriile mâini.

ScratchJr - Teko

Cât despre roboți, am făcut cunoștință cu Dash&Dot. Dash răspunde la comenzi vocale și poate fi controlat prin aplicații afiliate, dansează, cântă și e foarte ușor de folosit, la fel precum fratele său mai mic, Dot. De asemenea, învață bazele programării și cu ajutorul Ozoboților. Ozoboții au un senzor de culoare, care citește liniile pe care copii le desenează pe hârtie. Copiii învață astfel, că dacă alternează culorile, roboțeii au diverse acțiuni. Astfel, vor face legătura între un anumit cod de culoare și o anumită acțiune.

A video posted by Andrada Bonea (@andrada.bonea) on

Teko-Dash&dot

„Mai folosesc și MaKey MaKey, care, cu ajutorul unui soft de pe calculator, ajută copiii să înțeleagă că pot produce sunete cu orice tip de obiect care produce curent electric. Apoi, avem o discuție despre curentul electric și introducem ledurile și bateriile, ca să vedem cum le folosim. Își fac obiecte din plastilină, cărora le pun ochișori cu leduri, pe care le aprind singuri”.

Teko-ozoboti

Am încheiat vizita în sala de sport, unde copilașii începeau încălzirea cu „căștile de liniște”. Cu alte cuvinte, cu un mic moment de relaxare, după ședințe de joacă intense.
Teko-ora de sport
Citește și: