”Două lozuri”: cum a devenit un film românesc victima trolilor și cum poți ajuta echipa

”Două lozuri”: cum a devenit un film românesc victima trolilor și cum poți ajuta echipa

”Două Lozuri”, o comedie românească care rulează în cinematografe zilele acestea, a fost luată în vizor de unul dintre cele mai mari grupuri de satiră (sau de trolling) din România. 

Am mai spus și în alte articole că problema principală a rețelelor sociale e că dau glas celor care, fără o identitate online, probabil ar rămâne sub tăcere toată viața. Întâmplarea cu „Două lozuri” despre care vorbim azi poate fi interpretată și ca un mic tutorial despre „ce nu trebuie să faci când capeți iluzia popularității pe internet”.

Nu sunt vreo pasionată de cinematografia românească, așa că, spre rușinea mea, nu sunt tocmai la curent cu filmele nou-apărute. În weekend, când căutam un film la care să merg, mi-a atras atenția titlul „Două lozuri”, pentru că avea nota 8,9 pe IMDB. Oricât te-ai bate cu pumnii în piept că nu ții cont de părerea celor din jur, ci doar de cea personală, e o lege nescrisă care spune că, înainte să mergi să vezi un film la cinema, te uiți la notele de pe IMDB și eventual citești și o recenzie, două. Prin urmare, singura piedică între mine și o rezervare la cinema a fost febra, care m-a silit să rămân în casă și să amân momentul vizionării.

Nu m-am documentat temeinic despre „Două lozuri”, ci am rămas la detaliile esențiale: distribuția, tipologia și câte ceva despre subiect. Am mai prins un pont din comentariile de pe Cinemagia, și anume că ar fi un film independent, făcut cu buget redus, fără ca asta să îi afecteze în vreun fel calitatea. În orice caz, interesul meu și al prietenilor mei de a merge să-l vedem la cinema a rămas pe poziții.

Apoi, într-o dimineață liniștită la birou, dau peste captura de ecran de mai jos, cu o postare publicată într-unul dintre cele mai populare grupuri de „satiră” de pe Facebook. Fără să știu precis cine e Codin Maticiuc și de ce ar avea cineva o problemă atât de mare cu existența lui pe această planetă, m-a șocat faptul că cineva chiar ar îndemna o armată virtuală de oameni să atace un film pentru simplul fapt că nu îi place un actor din distribuție. Traducerea postării a sunat cam așa, în mintea mea: „Hey, hey, hey! Nu îmi place de Codin Maticiuc pentru că <<introduceți un motiv mai mult sau mai puțin aberant aici>>, așa că vreau să lovesc în imaginea de pe internet a filmului în care apare câteva minute pentru că pe aici există suficient de mulți oameni dispuși să urască ceva pentru că li se pare amuzant și interesant”.

vlad-furtuna-printscreen

Actorul Dragoș Bucur a reacționat pe Facebook, la scurt timp după începerea raidului. Câteva ore mai târziu, acesta i-a trimis un mesaj privat autorului postării originale de pe grupul Autobaza. Conține un clip video în care actorul îi invită pe toți cei care au lăsat note negative la o vizionare de film.

Între timp, am citit mai multe despre Codin Maticiuc, iar în afară de faptul că are un blog și că la un moment dat i se pusese eticheta de „crai de Dorobanți”, nu am aflat că ar fi adus vreo pagubă reală societății. Nu îl cunosc și prea puțin contează în acest moment cum a fost perceput el pe internet. Antipatia față de un om nu justifică un atac irațional asupra unui film. Film care, întâmplător, a fost foarte bine primit de public. Tind să cred că acest lucru nu s-a întâmplat pentru că echipa de producție a dat 20 de lei fiecărui om care a dat o notă mai mare de 8 pe IMDB.

Nu am nimic împotriva acestor grupuri de pe Facebook, pentru că, din partea mea, fiecare e liber să se distreze cum vrea. Atât timp cât lucrurile se rezumă la glume care îi amuză pe membri și alte activități adiacente, care poate nu se potrivesc valorilor mele, dar nu cauzează niciun rău, e în regulă. Aici este vorba despre un rău făcut gratuit unor oameni care au muncit mult pentru a crea un film. Nu am nimic personal nici cu băiatul care a inițiat tot acest manifest fără sens, ci am o problemă cu modul în care își folosește influența pe internet.

După cum scrie și Cătălin Ștriblea pe blogul său, „O dată că oamenii ăștia se joacă pe banii altcuiva. Bucur, Boguță, Papadopol sau Negoescu au băgat din banii lor în filmul ăsta. Ei au o facere de care se îngrijesc. Aici nu e numai artă. Ei depind de ratingurile alea care aduc sau nu lumea la film. Iar afacerea lor este pusă în pericol pentru că niște băieți așa vor și li se pare funny. Nicio problemă dacă oamenii chiar ar crede că filmul e prost. Concurența există și în artă, lumea are dreptul de-a alege, dar aici nu este cazul”. Și nu, nu e un caz izolat, mai sunt și alții de aceeași părere.

Cam așa stau lucrurile. Ratingul unui film contează enorm pentru omul care se hotărăște să scoată bani din buzunar pentru a se deplasa la cinema. În momentul în care faci asta, vrei să ai certitudinea că nu dai banii degeaba și că experiența cinematografică va fi plăcută. Nu știu câți oameni iau în calcul un film care are mai puțin de 6,5 pe IMDB. Era perfect în regulă dacă toți acești oameni care au sărit cu note mici ar fi văzut filmul și l-ar fi considerat jalnic, iar nota ar fi venit ca o evaluare obiectivă. Doar că nu s-a întâmplat așa, ci notele astea au venit de la un grup de oameni cărora li se pare distractiv să își manifeste această formă de putere pe care le-o dă internetul, ignorând normele nescrise ale bunului simț, care zic că e mai important să fii decent decât „amuzant”. Cât despre categoriile de vârstă care au votat, lucrurile stau cam așa:

varste-voturi-imdb

După cum spuneam și mai sus, o bună parte din oamenii care au văzut filmul l-au lăudat. Noi nu vă spunem să îi dați 10 doar pentru a remedia această situație neplăcută și nedreaptă, ci să mergeți să-l vedeți, pentru a-i putea oferi o notă corectă, bazată pe impresiile personale, nu pe ce zic oamenii de pe internet, pentru că nu așa ar trebui să funcționeze lucrurile. În weekend, filmul a bătut recordul de spectatori și vizionări, după cum arată Cinemagia. Ca să vă faceți o idee, mai jos e trailerul:

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI