Povestea soldatului care a intrat în Auschwitz de bunăvoie

Povestea soldatului care a intrat în Auschwitz de bunăvoie

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea oamenilor nu erau conștienți de ororile ce se petreceau în lagărul de la Auschwitz. Un soldat al armatei poloneze, Witold Pilecki, s-a oferit voluntar să deslușească misterul din tabără și să facă publice terorile de acolo.

În septembrie 1940, Pilecki nu știa exact ce se petrecea la Auschwitz, dar era conștient că cineva trebuia să afle. Așadar, acesta și-a petrecut doi ani în lagărul de concentrare, oferind informații în exterior despre metodele de execuție și interogare.

Acesta și-a croit drumul spre Awschwitz prefăcându-se că este un spion, fapt ce l-a dus exact unde își dorea. Ajuns în tabără, acesta a descris-o ca fiind „o altă planetă”, un iad unde fiecare clădire era acoperită de zvastici, simbolul nazist, iar cadavrele zăceau pe peste tot. Pilecki avea să trăiască în condiții inumane pentru aproape o mie de zile și să devină prima persoană care să informeze aliații despre condițiile de detenție și despre atrocitățile comise de regimul Nazist.

Viața ca un număr

auschwitz3

Odată ajuns în lagărul de concentrare de la Auschwitz, Pilecki a fost dus, împreună cu alți prizonieri, în baia taberei. Acolo li s-a luat tot ce aveau asupra lor și au fost puse în geamantane numerotate. Aceștia au fost rași pe tot corpul și stropiți cu apă rece. Dacă asta nu ar fi fost de ajuns, prizonierii erau bătuți până le dădea sângele, iar apoi își primeau noua identitate: un număr pe care aveau să-l țină minte întreaga viață. Lui Pilecki i-a fost desemnat numărul 4859, unul destul de mic, având în vedere că peste un an, numerele aveau să ajungă la 15.00.

Odată infiltrat, Pilecki a aflat repede că unul dintre principalele moduri prin care prizonierii erau torturați era prin porțiile de mâncare. Acestea erau calculate în așa fel încât oamenii să supraviețuiască pentru șase săptămâni. Un ofițer german i-a spus lui Pilecki că oricine ar fi trăit mai mult dovedea că fură. Așadar, cei suspectați de furt erau duși într-un loc special, unde conducerea se asigura că nu vor trăi prea mult. Se dorea ca aceștia să aibă o cădere nervoasă cât mai repede posibil. Totuși, se pare că aceste afirmații aveau mai mult rolul de a înspăimânta deținuții.

Furnizarea de informații

auschwitz2

Lui Pilecki i-a fost desemnată munca istovitoare de a căra bolovani cu o roabă. Totuși, asta nu l-a oprit să-și facă niște aliați în interiorul taberei, cu ajutorul cărora să transmită mesaje în exterior. Soldații desemnau polonezii să ducă hainele murdare în oraș, iar uneori mesajele puteau fi strecurate printre rufe și furnizate armatei poloneze.

Potrivit spuselor lui Pilecki, armata nu credea o iotă din informațiile provenite din interiorul lagărului. Acestora nu le venea să creadă că gazarea, injecțiile letale sau incinerarea erau lucruri reale, crezând că Pilecki exagerează.

De asemenea, Pilecki dorea să organizeze un atac și o evadare în masă, dar armata poloneză nu i-a oferit niciun ajutor. În ciuda insistențelor, armata nu voia să ia inițiativă. Deși Pilecki le spunea cu fiecare ocazie că trebuie să bombardeze calea ferată care duce spre lagăr, sau să ia orice fel de măsură pentru a facilita evadarea prizonierilor, armata nu lua măsurile necesare.

O istorie ce a ieșit la iveală

auschwitz4

În cele din urmă, după aproape trei ani de chin îndurat tocmai pentru a-i ajuta pe cei din lagăr, Pilecki a decis că trebuie să evadeze. Acesta și-a plănuit în amănunt ieșirea prin ușa din spate a unei brutării, unde reușise să obțină un loc de muncă. Așadar, acesta a fugit în mijlocul nopți împreună cu alți câțiva prizonieri. Gardienii au tras numeroase focuri de armă, dar nu au reușit să-i oprească.

După evadare, Pilecki a continuat să lupte pentru armata poloneză și a fost rugat să adune iar informați, dar împrejurimile nu i-au mai permis, deoarece la vremea aceea comuniștii se instalau în Polonia. Într-un final, acesta a fost capturat de comuniști, acuzat de spionaj și împușcat.

Există un motiv pentru care majoritatea oamenilor nu au auzit povestea lui Witold Pilecki și infiltrarea acestuia la Auschwitz. Regimul comunist din Polonia a cenzurat orice menționare a numelui său din documentele publice, interdicție ce a dăinuit până la căderea Zidului Berlinului.

Abia atunci, documentele ce relatau povestea lui Pilecki au ieșit la suprafață, fapt ce a permis publicarea mai multor cărți, și chiar a unui film de Bugajski. Acesta se încheie cu un epilog, în care Pilecki pășește afară din închisoarea unde a stat aproape trei ani.

Deși avea o familie frumoasă, formată din o soție iubitoare și doi copii pe care îi adora, iubirea lui Pilecki pentru oameni l-a împins să-și părăsească familia și să încarcereze singur la Auschwitz. Acesta ar fi făcut orice să-i elibereze, dar, din păcate, tot ce a putut să facă a fost să publice ororile prin care aceștia au fost nevoiți să tracă.

Citește și:
Etichete: