Adio revista Chip & comp. – Statistica unei industrii

După 23 de ani de existență, revista Chip a fost închisă acum. Iar un lacăt pus pe o publicație reprezentativă pentru o anumită industrie spune ceva despre însăși acea industrie.

Este trist că, după 23 de ani de publicare, Chip (cu revistă, site și alte produse conexe), iese din fluxul publicațiilor. O postare de adio și o imagine care arată redacția goală confirmă. Chip a fost o publicație care a crescut în paralel cu dezvoltarea industriei IT&C înseși. Personal, nu știam la acea vreme de existența revistei, nu eram fan, nici pasionată de IT. Cert e că influența dată de revista Chip în presa nu poate fi contestată.

Așa cum am mai spus, consider că acest moment este un indicator pentru întreaga industrie IT, nu doar pentru media.

Ce a rămas [edit]

Din păcate, presa de specialitate se tot restrânge, acum patru ani a fost închisă o altă publicație foarte iubită, XtremPC. Nici PC Magazine nu mai funcționează de ceva vreme, iar exemplele pot continua. Ce-i drept, poate nici nu a existat o strategie de dezvoltare bună. Au ratat cu brio (și) dezvoltarea online, într-o vreme în care era evident că acesta era trendul. În ceea ce mă privește, vestea că s-a închis revista Chip nu este șocantă, m-aș fi așteptat la această decizie încă de mai bine de un an, în condițiile în care lucrurile acolo au intrat pe o direcție vădit descendentă de vreo trei ani încoace, fără accent pe noile trenduri și o reinventare a produsului media. Pe de altă parte, și contextul media este departe de a fi fost favorabil.

Presa românească s-a îndreptat de multă vreme către o mocirlă contagioasă, nu că în alte părți ale lumii situația ar fi mai albă. Puțin câte puțin, tabloidizarea excesivă a cuprins mai toate colțurile media, iar formula „Senzațional! Click aici, acum, n-o să iți vină să crezi!” și-a făcut loc nu doar în publiicațiile generaliste, ci și în cele de nișă. Bugetele de marketing mici au dus la scăderea dramatică a calității jurnalistice. Companiile au devenit, în mare parte, interesate doar de comunicarea de masă, elementul de specialitate pare să-și fi pierdut, momentan, adepții printre advertiseri.

Scopul presei este confundat cu țintele de vânzări, magazinele online de profil au pretenția disperată ca publicațiile să livreze conversie imediată în vânzări, sistemul de profitshare a ajuns înțeles ca strategie absolută de marketing și notorietate. Ori, publicațiile nu pot aduce conversie imediată în achiziție și nici nu e scopul lor lor să facă asta, indiferent dacă vorbim de o publicație generalistă sau de nișă. Media aduce în primul rând notorietate, iar, dacă ne referim la presa de specialitate, vorbim și de o educare și informare corectă, de interacțiune cu cititorul, de feedback relevant.

Bătaie de joc! Judecătoarea lui Vlad Pascu, gest IREAL în public. Românii au rămas mască

Liviu Dragnea aruncă bomba despre PSD! A turnat tot, e mare cutremur…

Concluzionând, am sentimentul, cu riscul de a mă lansa în „teoriile conspiraționale”, că, în general, companiile își doresc mai degrabă cititori slab informați, împărțiți în două mari categorii: unii care aleg prețul și alții care, dorindu-și un aparat „extra-ultra”, plătesc inutil o serie de opțiuni de marketing, fără să aibă habar de adevăratul raport calitate-preț. Companiile capabile de eficiență și de transformarea mărcii proprii într-un lovebrand sunt, din păcate, puține.