Witcher 2: Assassins of Kings – Cand graba nu strica treaba [REVIEW]

Va voi prezenta un joc ce s-a zbatut sa devina unul dintre cele mai bune, daca nu chiar cel mai bun, RPG al tuturor timpurilor. E parerea personala ca, probabil din cauza faptului ca jocul a fost oarecum grabit pe piata, titlul de fata nu atinge cotele de maretie pe care si le-a propus, insa cu toate astea ramane un pretendent categoric al titlului de cel mai bun RPG sau cel mai bun joc al anului. Va prezentam… The Witcher 2: Assassins of Kings. Unul dintre cele mai remarcabile lucruri la The Witcher 2 este magnitudinea importantei deciziilor jucatorului in povestea jocului.

Cel mai bun si mai satisfacator lucru in Assassins of Kings? Toti politicienii, revolutionarii, luptatorii sau vrajitorii cu care Geralt interactioneaza sau nu doar isi inchipuie ca au putere si sunt in control. In realitate, tu esti. The Witcher 2 e incarcat pana la gat de decizii importante, etice sau simplu business, si spre deosebire de majoritatea RPG-urilor aceste consecinte sunt mult mai mari decat sa fii recompensat cu un sarut, un punct de karma sau o macaroana. Multe dintre optiunile de decizie nu sunt deloc evidente, iar consecintele poate le vei regasi abia intr-un alt capitol de joc (ceea ce inseamna ceva, la o durata de joc undeva intre 20-30 de ore).

Asteptati-va insa sa va treziti cu diferente enorme  de tipul: un sfarsit complet diferit pentru un capitol de joc sau, mai mult, orase si povesti complet diferite care se vor derula in functie de unele decizii cheie. Jocul are o capacitate de replay ridicata si pentru asta multi il vor lua de la capat pentru a explora cat mai multe zone, build-uri ale personajului principal si consecinte pentru actiunile lor.

O mica avertizare: daca nu jucati pe modul easy, unde inamicii nu stiu cum sa se intreaca sa moara cat mai usor si repede, jocul, mai ales la inceput, poate fi extraordinar de greu. Nu e din cauza gradului de dificultatea prea ridicat, ci pentru ca Geralt e praf si, in principiu, la inceputul jocului nu veti incerca sa faceti din el un luptator mai eficient, ci unul mai putin dezastruos. Aceste lucruri se echilibreaza repede totusi, odata ce completati ramura de skilluri disponibila la inceput si incepeti sa va acomodati cu jocul.

Oraşul din România în care nu mai există ambuteiaje, Titi Aur îl laudă. Trucul la care au apelat autorităţile locale

Staţiunea cea mai nouă din România. Turiştii vor da năvală aici, cu ce atrage comuna, de fapt

Majoritatea aspectelor care faceau primul joc sa te incurajeze sa-ti rupi parul din cap, cum ar fi deplasarile interminabile prin paduri, fie pentru ca nu se mai gaseau questurile sau pentru o carte care sa permita accesul la continuare povestii, precum si tona de pereti invizibili, nu mai reprezinta o problema. Unele mai exista, dar nici pe departe la aceeasi scara. Nu va mai intalniti nici cu acelasi model de caracter la fiecare 5 secunde. Cat despre cartile de joc cu femei goale, care indicau cand Geralt a avut noroc, au fost inlocuite cu scene explicite, necenzurate si relativ picante… o placere de privit! Scenele sunt in asemenea fel redate, incat indica si o cantitate decenta de sentiment.

Povestea jocului este bine inchegata, extraordinar de imersiva si delicios de jucat. Sentimentul ca e o lume intreaga, coerenta si dramatica, in spatele ecranului, tastaturii si mouse-ului este prezent la tot pasul, iar dorinta de a juca jocul in continuu va pune stapanire pe multi. S-au investit foarte multa pasiune si suflet in realizarea acestui joc si se cunoaste, de la povestea incredibila, grafica superba, muzica antrenanta, bancurile si dialogul personajelor din joc pana la varietatea questurilor, mecanismul extraordinar de decizie si nivelul de detaliu investit in animatii, decor si elementele de gameplay.

Din pacate, pe cat de mult povestea din The Witcher 2 reprezinta ceea ce il propulseaza in glorie, este si elementul care il impiedica sa isi ia cu adevarat laurii victoriei. Trebuie spus: jocul a fost grabit. Se va cunoaste incepand cu jumatatea capitolului 3, cand questurile incep sa para facute in graba si voi, jucatorii, veti da peste niste elemente destul de dubioase. Nu voi mentiona mai mult pe aceasta tema pentru a nu strica povestea, care totusi e superba, dar aceste elemente sunt unul din motivele principale pentru care jocul nu e cel mai bun.

La capitolul Gameplay, jocul este in mare foarte imersiv si fluent, desi sufera de cateva mici napaste, care personal mi-au mai taiat elanul, asa ca le voi enumera in randurile ce urmeaza. Pentru inceput, mentionez iar dificultatea de joc. La inceputul jocului, ma refer aici la intro si la primul capitol, va fi imperativ sa salvati jocul des si sa va apropiati de fiecare confruntare cu runa Quen activata, sabia scoasa si luptandu-va doar cu un inamic odata.

Pe modul de joc normal, fara rune activate, un inamic va poate casapi din 4-5 lovituri. In luptele cu 2-3 inamici simultan o sa aveti mult de furca, iar personal am incarcat 7 ori o singura scena din inceputul jocului, pentru ca muream fara drept de apel. Mai sunt situatii in care va aventurati intr-o secventa de poveste si puteti jura ca ati intrat din greseala intr-un quest de nivel mult mai mare, fie pentru ca doi inamici o sa va casapeasca din 3 lovituri in timp ce veti avea nevoie sa ii loviti de cam 50 de ori, fie pentru ca la un moment dat va treziti cu o hoarda de vreo 25-30 de pitici urati pe cap, fiecare dintre ei fiind relativ capabil sa va rupa capul. Totusi, asta nu dureaza chiar atat de mult, iar dupa 3-4 ore de joc deja Geralt incepe sa mature pe joc cu majoritatea inamicilor, cu precizarea ca jucatorul va trebui totusi sa fie atent si calculat.

Un alt lucru care ma agaseaza personal, si a fost intalnit de mine si in titluri ca Dragon Age si altele, este faptul ca recompensele de pe cadavrele inamicilor nu pot fi accesate decat dupa ce trece un interval de timp de la moartea acestora. Multi nici nu vor simti, dar pe mine m-a agasat faptul ca dupa ce casapesc 2-3 inamici trebuie sa stau un pic pe langa ei sa apara saculetul cu bunatati in loc sa trec repede mai departe la hoarda ce ma asteapta.

Un ultim lucru pe care vreau sa-l mentionez tine de inventar si de sistemul de negot din joc. Am senzatia ca pretul obiectelor nu este corect ajustat la valoarea lor, fiind enervant sa vand o armura de calitate Epic in care am bagat upgrade-uri sau o sabie rara cu rune la o cincime din pretul cu care mi-as cumpara cateva potiuni sau un scroll de crafting. Asta si faptul ca nu va lua deloc mult pana cand veti depasi limita de greutate pe care o poate duce personajul si va veti stoarce creierii cu ce sa aruncati, avand in vedere ca majoritatea vor fi obiecte folosite in craftarea unor echipamente sau producerea de potiuni prin alchimie. Hiba este ca, daca decideti sa vindeti tot si sa le cumparati la nevoie, pretul de a cumpara obiectele necesare pentru anumite iteme sau pentru niste potiuni mai utile va ajunge repede de tot pana la cer, ca sa nu mai mentionez faptul ca e cam greu de tinut minte ce iteme sunt utile in a produce cutare rezultat. Mai exista si problema ca jocul nu are un sistem de storage, un stash, ceva.

Am scris ceva pe segmentul asta, dar adevarul este ca jucatorul poate alege sa nu-si bata prea mult capul cu asta, iar odata ce incepe sa vanda tot nu va duce lipsa de bani si va putea purcede la joc fara prea mare stres. Cat despre gameplay-ul propriu zis, in lupta si prin poveste, in general nu prea sunt probleme. Inteligentul artificial e aproape nesimtit, nu pentru ca se lupta el cu cine stie ce eficienta, dar pentru ca monstrii au prostul obicei sa fuga cand ii casapesc mai cu drag si ma pun sa alerg dupa ei, cand ar fi mult mai frumos din partea lor sa stea sa se bata ca niste barbati, trolli, sau mai stiu eu ce exemplu de curaj.

S-au efectuat modificari la sistemul de lupta fata de cel din The Witcher 1. Daca acolo erau disponibile 3 stiluri de lupta in care diferenta era doar de cate ori trebuie sa apesi pe mouse ca inamicul sa moara, in prezentul titlu acest sistem a fost eliminat, lasand jucatorul sa se concentreze mai mult pe a alege care dintre cele 3 ramuri de dezvoltare sa il avanseze in joc, fiecare cu avantajele sau hibele ei, iar in rest in timpul bataii sa fie cat mai atent sa foloseasca runa corecta si actiunile de atac si aparare la momentul potrivit.

Mai mentionez sistemul de Mutagens introdus, prin care anumite abilitatati ale personajului ofera posibilitatea de a le fi atasate un agent mutagen care sa ridice caracteristicile personajului, cum ar fi sansele de atacuri criticale, viata, puterea de atac, apararea, regenerarea de viata sau vigoare, etc. Problema aici e ca mutagenii folositi, odata aplicati, sunt permanenti. Nu doar atat, dar la nici un punct jocul nu iti spune cum se folosesc, iar la un moment dat jucatorul isi va da seama ca a acumulat o cantitate enorma de mutageni inutili.

Alte probleme ar fi ca sloturile de pe talentele pe care se pot aplica agenti mutageni nu sunt vizibile pana nu activezi acel talent, talentele nu pot fi resetate, singura optiune fiind sa iei jocul de la capat, runele sau imbunatatirile aplicate la obiecte sunt permanente, iar in cazul obiectelor rare (runele) acesta este un major dezavantaj.

Abilitatea Impregnation, care mareste puterea mutagenilor, nu este retroactiva pentru mutagenii deja aplicati. Descrierea ei este incorecta (aceasta dubleaza abilitatea mutagenilor, nu o creste cu doar 35%), iar unii mutageni nu au toate efectele trecute. Mai exista multe, multe alte chichite, care pentru majoritatea jucatorilor nu sunt imediat observabile sau pot fi trecute cu vederea, dar se aduna pana la urma intr-un conglomerat care confirma afirmatia mea de la inceputul articolului, anume ca jocul a fost grabit. Unele dintre ele, cum ar fi incapacitatea de a reseta talentele, sunt partial de inteles, avand in vedere accentul pus de CDProjekt RED pe amploarea deciziilor in joc si de consecintele lor, dar altele sunt pur si simplu aspecte care nu au fost duse pana la capat.

Odata trecute cateva ore, jocul devine extraordinar de fluent, imersiv fiind inca de la inceput, si orice suparare in materie de gameplay se pierde pe undeva in memoria distanta. Partea buna cu o mare parte din aspectele de joc care nu au fost duse pana la capat e ca, atunci cand un jucator va relua jocul pentru a descoperi alternative la deciziile luate, acesta va sti deja cum sa isi optimizeze personajul in cea mai buna maniera. Pentru gameplay acordam titlului un 8 si speram din toata inima sa fie si el optimizat prin viitoare patch-uri si/sau DLC-uri.

La capitolul grafica, jocul nu dezamageste. Se cunoaste ca a fost gandit pentru Xbox 360, ceea ce intr-un fel e pacat, pentru ca avem o banuiala ca ar fi putut fi absolut fantastic la acest capitol, daca nu ar fi fost prezente limitari pentru a nu face necesara o alta consola gen Xbox 720.

Cu toate acestea, grafica e vibranta, captivanta si foarte fluida, texturile sunt folosite corect, elementele de varietate din decor sunt foarte detaliate si s-a pus un accent enorm pe anumite elemente vizuale folosite in momente cheie, cand e imposibil ca jucatorul sa nu dea ochii cu ele si sa ramana impresionat. In fond si la urma urmei, un jucator se va uita la grafica  in general cand e toiul bataii si, mai mult, va fi impresionat cand va iesi dintr-un cort de campanie in care Geralt impartea patul cu o femeie superba (si trebuie apreciat la maxim faptul ca scenele picante folosesc in mod evident mai multe poligoane pentru a reprezenta realist formele lui Triss Merigold si ale altor frumoase de-a lungul jocului).

Mai mentionam si felul in care grafica subliniaza diferenta sociala dintre oameni si rasele non-umane, atat in orase (rasismul e subliniat evident), cat si in paduri, unde ai senzatia ca exista societati gen Avatar. Mentionez si o anumita scena randata in genul desenului animat, care m-a impresionat placut, chit ca pe calculatorul meu a reusit sa dea cu virgula si mi-a adus framerate-ul undeva la cifre pe care le pot numara pe o mana. Sper sa fie un caz singular.

Pe partea de audio, jocul straluceste si recomandam sa-l ajutati sa straluceasca cu un sistem de sunet cat mai bun, pentru ca nu veti regreta. Va veti delecta cu cel putin 20 de ore de muzica superba, comparabila cu ceva scris de Hans Zimmer, dialoguri gandite si redate bine, sunete ambientale subtile si foarte imersive. Un mare compliment aduc pentru dialogurile NPC-urilor, de la discutiile dintre ei pana la injuraturi la adresa personajului, mamei personajului, regelui sau babei din colt. Toti actorii care au fost angajati pe partea de voice-acting au facut o treaba extraordinara si nu pot spune ca am intalnit in joc personaje care chiar sa ma fi lasat rece.

Scara de cultura si educatie, si valenta personajelor (catre rautate, bunatate agresivitate sau calm, umor, sinceritate, falsitate) sunt redate corespunzator si usor de regasit de catre jucator, amplificand experienta de joc intr-o maniera foarte placuta. Pana si Geralt, asa rece si morocanos cum e, are scene cand isi exprima partea sensibila, dublate de scene in care convingerile sau opiniile morale coloreaza frumos imaginea transmisa de catre joc.

Inchei acest articol cu un fel de compliment-critica la adresa CDProjekt RED care tine de sistemul de protectie la copiere. In momentul lansarii jocului, acesta avea sistemul de protectie SecuROM. La un moment dat, odata cu lansarea jocului si prin sisteme de distributie digitala, unii dintre jucatorii care au cumparat jocul prin platormele GoG sau Direct2Drive au observat performante mult mai ridicate fata de cei care s-au dus pana la magazin si si-au cumparat editia pe mediu de stocare optic.

S-a tras concluzia ca sistemul de protectie la copiere incetinea jocul intr-o maniera catastrofala, remarcand si cat de lipsit de sens era acest lucru in contextul in care cei care piratasera jocul nu sufereau de aceasta problema, folosind fisiere ale editiilor online. Pana la urma, CDProjekt RED a lansat un patch care a eliminat orice masura de protectie la copiere asupra jocului, mentionand doar ca se bazeaza pe integritatea jucatorilor sa nu abuzeze de aceasta facilitate pentru a juca o versiune pe care nu au platit-o.

Aceasta actiune din partea CDProjekt RED mi se pare, personal, o abordare demna de tot respectul, care le va largi baza de jucatori fideli pe langa cei deja fidelizati de calitatea extraordinara a titlului pe care ni le-au daruit anul acesta. Le multumim si ii incurajam pe cititori sa ii respecte si sa ii ajute pe producatorii de jocuri de calitate, achizitionand jocurile iubite si ajutandu-i pe acestia sa iroseasca mai putin timp si mai putini bani introducand sisteme ineficiente de protectie care, in cele mai multe cazuri, nu ii opresc cu nimic pe cei care pirateaza, ci doar strica experienta jucatorilor sinceri.

Acordam nota 9,2 jocului The Witcher 2: Assassins of Kings si speram ca CDProjekt RED sa continue povestea si sa repare unele din neajunsuri prin patchuri sau DLC-uri. De asemenea, asteptam un titlu de continuare.