Cum au ajuns strămoșii românilor să fie ultimii oameni de Neanderthal?

Noi dovezi ştiinţifice extrase dintr-un maxilar găsit în Peşterea Oaselor din România confirmă că strămoșii românilor s-ar putea să fi fost ultimii oameni de Neanderthal.

La un moment dat circula pe internet un banc cu o premisă simplă. Ce faceţi dacă vine sfârşitul lumii? Veniţi în România că suntem cu 100 de ani în urmă. Deşi era o glumă, e posibil să conţină o urmă de adevăr.

Totul a început în 2002 când un grup de cercetători au descoperit în Peştera Oaselor din sud estul României maxilarul din imaginea de mai jos. Pentru a înţelege mai bine din ce tip de om face parte, s-a încercat extragerea de ADN din el, dar tentativele au fost nereuşite până anul acesta, când tehnologia avansată a facilitat procesul. Concluzia este una uimitoare. Acest os aparţine unui român care a trăit în urmă cu 40.000 de ani şi împărtăşeşte cele mai multe similarităţi cu omul de Neanderthal. La nivel global, această descoperire confirmă că împerecherea dintre Homo Sapiens şi omul de Neanderthal s-a petrecut mult mai de curând decât s-a crezut anterior

Studiile anterioare pe marginea acestui subiect au confirmat un procent de 1-3% om de Neanderthal în zona africană de sub deşertul Sahara. Raportul publicat zilele trecute în Nature a asociat aproximativ 9% din genomul omului român unui strămoş Neanderthal. ,,Am demonstrat că unul dintre primii oameni moderni cunoscuţi din Europa a avut un strămoş Neanderthal cu doar patru sau şase generaţi înainte în arborele genealogic.” Geneticianul Svante Pääbo de la institutul Max Planck pentru Evoluţia Antropologică a confirmat importanţa descoperirii din România. ,,[Acest maxilar] conţine mai mult ADN de Neanderthal decât orice alt om modern din ziua de azi sau om modern din lumea antică descoperit până la ora actuală.”

În contextul în care iniţial se credea că omul avansat, Homo Sapiens s-a înmulţit cu omul de Neanderthal ultima oară în urmă cu 50.000 – 60.000 de ani, această descoperire desfiinţează respectiva idee, coborând valoarea numerică respectivă la aproximativ 39.000 de ani.