Zona din România unde aurul curge la propriu în râuri. Unde poți deveni bogat dacă te pasionează VIDEO

Care este zona din România unde aurul curge, la propriu, în râuri. Zona, mai exact comuna în sine, este atestată documentar pentru prima dată în anul 1407, fiind cunoscută și datorită exploatărilor de minereuri neferoase, încă din epoca romană. Aici, aurul aluvionar a fost exploatat încă din vremea dacilor.

Zona din România unde aurul curge la propriu în râuri

Este vorba despre comuna Almașu Mare, satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Acolo, în vecinătatea fostei mine Haneș, aurul aluvionar din pârâul Turnu se exploatează ca pe vremea dacilor, cu şaitrocul şi pătura din lână de oaie. Acest aur din Munții Apuseni a stârnit de-a lungul timpului războaie și a purtat blesteme. Aurul acesta a scris istorie. Metalul nativ este ușor de cules din râuri și foarte maleabil.

Din numai un gram de aur se poate obține o foiță de un metru pătrat. Datele istorice atestă că pe toată perioada ocupației romane în Dacia, 500 de tone de aur și 950 tone de argint au plecat din țară ca să consolideze economic Imperiul Roman. Mai mult, pentru a spori performanța, romanii au adus în Apuseni coloni de origine traco-iliră, specilizați în prelucrarea aurului. Minele erau conduse de un funcționar numit de împărat, care se numea Procurator Aurarium, cu reședința la Zlatna.

Dacii, primii care au exploatat aurul aluvionar

Mai târziu, și ungurii, turcii, austriecii sau rușii s-au folosit de aurul acesta. După o mie de ani de la exploatarea zăcămintelor de către romani, regii maghiari urmați de imperialii austrieci de origine habsburgică au reluat jefuirea aurului din Apuseni și Maramureș. Unele documente istorice susțin că în doar 64 de ani, austriecii au scos din Transilvania aproape zece tone de aur.

Zăcămintele aurifere apar sub două forme principale, și anume, aurul de filon și aurul aluvionar. Dacii au exploatat în primă fază aurul aluvionar, folosindu-se de blănuri de oaie puse de-a curmezișul râurilor. Mițele de lână ale blănurilor aveau proprietatea de a reține fragmente de aur mai grele, lăsând să treacă majoritatea altor impurități aduse de apă.

În zilele noastre, majoritatea rezervelor naționale de aur se regăsesc în Cadrilaterul de Aur, o suprafață de circa 500 kilometri pătrați, fiind încadrată între localităţile Săcărâmb, Căraci, Zlatna şi Baia de Arieş. De menționat este că maximul de extracţie auriferă din acest perimetru a fost atins în perioada Imperiului Austro-Ungar, chiar dacă mijloacele tehnice erau rudimentare.