Viața grea a Nadiei Comăneci din comunism. De ce mama ei a vrut să scape de ea, de fapt

Nadia Comăneci nu a avut o viață deloc ușoară. Născută în 1961, sportiva a mers de mică pe drumul sportului, care a cerut multe sacrificii, iar vremurile pe care le-a trăit nu i-au ușurat deloc munca.

Nadi Comăneci nu a dus o viață ușoară

Nadia Comăneci a vorbit despre copilăria ei, pe care o descrie ca fiind fericită, iar viața era „simplă”. Își aduce aminte că mama ei mirosea a bucătărie tot timpul, în timp ce tatăl ei mirosea a benzină, fiind mecanic auto.

În cartea ”Scrisori către o tânără gimnastă”, Nadia a povestit cum mama ei a trimis-o la sala de sport din Onești, locul în care a copilărit. Voia ca fiica ei să își consume energia în locuri mai sigure decât copacii și alte obiecte.

Imagini de senzație cu Andreea Esca în vacanța din Dubai. Cum arată vedeta în costum de baie la 52 de ani

Imagini rare cu fiica lui Crin Antonescu. Ce meserie are Irina la 23 de ani

Cum arată casa Ilinei Pârvu de la Visuri la Cheie, după ce a fost renovată de PRO TV

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Nadia a pășit în sala de sport și a învățat să facă prima roată. Se juca și făcea ce îi place, iar mama ei avea un moment de respiro.

„Aveam foarte multa energie. Mama a incercat sa gaseasca o varianta prin care sa-mi consum energia in conditii mai sigure. Sa las in pace copacii, casele si alte obiecte. In Onesti se deschisese o mica sala de sport de catre familia Simionescu. La sase ani si ceva, am intrat pentru prima data in ea si am descoperit paralelele mai interesante decat batatorul de covoare si saltelele care ma ajutau sa nu ma mai julesc. Acolo, sub indrumarea antrenorului Marcel Duncan, am invatat sa fac prima rostogolire, prima roata, prima prindere la bara. Ma jucam si invatam totodata. Mama era fericita ca scapa pentru cateva ore de mine si putea sa-si vada linistita de treburile casnice”, a povestit ea.

Celebra gimnastă, amintiri din vremea comunismului

Sportiva a vorbit despre posibilitățile materiale reduse ale familiei sale. Nici oferta nu era prea mare, așa că situația lor era una asemănătoare cu a multor familii din perioada comunistă.

„Desi familia mea avea strictul necesar – hrana, imbracaminte si adapost-, nu existau niciun fel de delicatese. Nu existau mancaruri fine, nici produse de firma. Pantalonii, camasile, lenjeriile de corp erau simple haine si mai toata lumea purta acelasi lucru. De asemenea, pentru un tratament mergeai la policlinicile de stat. Iti faceau o injectie sau iti prescriau pastile. Nu existau nici variante, nici posibilitati de alegere. Pentru multi oameni, viata era monotona si terna deoarece isi doreau altceva si nu aveau de unde”, a povestit ea.

La 14 ani, Nadia a devenit cunoscută în toată lumea, odată cu participarea la Jocurile Olimpice de la Montreal. Ea a venit în România și a avut o primire demnă de poveste, iar Nicolae Ceaușescu i-a recunoscut meritele oferindu-i o medalie.

Nadia Comăneci, bătută pentru că s-a îngrășat

Viața de sportivă a venit cu chinurile sale. Antrenamente, muncă, școală și mult prea puțin timp liber pentru un copil. În cartea ”Nadia și Securitatea”, Stăjerel Olaru, istoric și expert în istoria serviciilor de informații, a vorbit despre chinurile la care era supusă sportiva. El a povestit despre bătăile și tratamentul inuman la care a fost supusă sportiva, dezvăluite de o notă a sursei ”Lily, despre un incident petrecut în Spania.

”A lovit-o pe Nadia în timp ce făcea controlul greutății corporale și văzând că are 42,5 kg i-a mai spus că trebuie să slăbească 1 kg. Pe Teodora Ungureanu a lovit-o în timpul unui antrenament, când a greșit o figură, fapt ce a determinat-o să plângă 3 ore. Această situație le-a făcut pe cele două sportive să declare față de sursă că după Campionatele Europene din mai 1977 nu vor mai lucra cu antrenorul Karolyi Bela”, se arată în dosarul din Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În plus, se mai povestește în carte, viața Nadiei era sub control strict. Ea a fost urmărită și influențată de Securitate în cariera sa din timpul regimului comunist.

”În comunism, viața Nadiei trebuia să curgă precum un desen liniar, marcată de conformism și previzibilă, dar mai ales trebuia să se afle sub un strict control care s-o oblige la supunere. Precum barele paralelelor inegale, care la prima vedere nu se intersectează niciodată, dar care se însoțesc una pe cealaltă concomitent și la nesfârșit, Securitatea a petrecut-o pe acest drum al destinului, uneori în taină, alteori la vedere, pentru a o supraveghea și a o influența fără întrerupere”, a spus Stejărel Olaru în cartea lui.