De ce conflictul din Ucraina e mai important decât subiectul cu Dragnea sau Catedrala Neamului

De ce conflictul din Ucraina e mai important decât subiectul cu Dragnea sau Catedrala Neamului

Conflictul din Ucraina care a escaladat din nou după ce Rusia a capturat trei nave ucrainene lângă Marea Neagră, este mai important pentru Europa decât îți zic politicienii la televizor. Acțiunile agresive ale Rusiei post-Război Rece au arătat mereu că Europa e neputincioasă.

România nu este direct implicată în acest conflict, care este strict unul între urcraineni și ruși, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim prea calmi. Însă Europa se face (încă o dată) că nu vede cum Rusia “bate” la porțile de est ale continentului, cerându-și mai evident sau mai discret dreptul (pe care nu-l are) de a controla regiunea estică.

NATO nu face decât să concentreze soldați, echipament și logistică militară în puncte cheie cum ar fi Polonia și România, cu gândul că-l sperie pe liderul de la Kremlin, dar teama este singurul lucru pe care-l inspiră Europa din punct de vedere militar.

Rusia, “bătăușul” Europei, care scapă nepedepsit

În timp ce România e ocupată cu condamnarea lui Liviu Dragnea și inaugurarea unei catedrale neterminate, la câțiva kilometri de litoralul românesc, Rusia atacă nave străine pe mare după tactici de acum 100 de ani și nimeni nu poate să facă nimic.

Reputatul istoric și jurnalist Simon Jenkins, de la The Guardian, este de părere că Europa se află în acest moment în pericol din cauza războiului “secret” din estul Ucrainei. Încă o dată, Europa Estică e pe punctul de a deveni un butoi cu pulbere care poate exploda fără ca NATO să poată interveni. De ce? Simplu: Rusia “atacă” doar în zone strategice unde se simte la adăpost (militar și geopolitic).

Jurnalistul este de părere că Ucraina a forțat prea mult nota cu Rusia atunci când liderii i-au întors spatele și au adoptat o perspectivă pro-occidentală. Flirtul Kievului cu NATO nu a făcut decât să alimenteze și mai mult tensiunile dintre cele două state, iar Vladimir Putin a putut mereu să argumenteze că acțiunile politice și militare ruse se datorează ostilității vecinilor săi din vest.

Alegerea pro-occidentalului Petro Poroșenko ca președinte al Ucrainei, l-ar fi determinat pe Putin în 2014 să susțină o revoltă în provinciile estice ale Ucrainei, vorbitoare de limbă rusă. Războaiele hibrid sunt specialitatea Rusiei și i-a fost foarte ușor să anexeze Peninsula Crimeea.

Greșeala Europei, pe care o repetă la nesfârșit, deși pare că a înțeles lecția

În opinia lui Jenkins, atitudinea răzvrătită a conducerii ucrainene a costat viețile a 10.000 de ucraineni în acest conflict. Poroșenko pare să-și mențină poziția lipsită de reconciliere tocmai datorită faptului că știe că nu mai are șanse pentru un nou mandat la următoarele alegeri. Ca întotdeauna, politicienii n-au nimic de pierdut, dar cetățenii au totul în joc.

Cum a “pedepsit-o” Europa pe Rusia? Cu sancţiuni comerciale, financiare şi de circulaţie care au dezechilibrat mai mult puterile occidentale, în timp ce puterea Rusiei a continuat să se consolideze.

Întreaga strategie a Kremlinului a decurs atât de bine (chiar și pe fondul protestelor interne, suprimate în stil KGB-ist) încât Putin a câștigat din nou alegerile prezidențiale. Și asta pentru că el a știut cum să-i amăgească pe rușii nostalgici (foarte numeroși) cu prestigiul de altă dată al Uniunii Sovietice.

În prezent, NATO încearcă o încercuire militară a Rusiei, dar Europei îi lipsește un forum colectiv care să decidă și să facă față unor escaladări militare.

După al Doilea Război Mondial, preocuparea Europei a fost să se îmbogățească și s-a bazat pe SUA că îi vor apăra interesele și granițele pentru că “și americanii au interese aici”. Donald Trump a arătat că SUA știu să mai spună și nu uneori sau să impună condiții, iar Rusiei îi prinde bine haosul. De secole, de aici și-a sustras “ursul siberian” puterea.

Occidentul (și România, că doar de aici copiază tot) face greșeala de a subestima Rusia. Dar, Jenkins atrage atenția că ai putea compara Rusia înfrântă și recesionară a anilor ‘90 cu Germania de după 1918 – un monstru rănit care, când s-a vindecat, a făcut prăpăd.