Un preot este de părere că toți cei care critică opulența înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române sunt invidioși. Adică este vina ta dacă nu ai Mercedes blindat și robe cu fir de aur și astfel, nu faci decât să-i invidiezi pe marii preoți.
Bogăția, opulența și fățărnicia nu mai sunt de mult privite de preoții din nivelurile ierarhice superioare ca având conotații negative. Să te lăfăi în bogăție nu e ceva rău dacă te minți singur că-l slujești pe Dumnezeu și-i îndemni pe alții să-ți dea ție agoniseala lor pentru că așa a spus Iisus Hristos.
Și n-ai de ce să îi acuzi pe preoți că se folosesc de niște bunuri luxoase. Nici măcar nu-s ale lor. Asta e mentalitatea lui Eugen Tănăsescu, preotul din Constanța care ar fi purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului (și, printre altele și jurnalist și inginer). De data asta n-a purtat cuvântul nimănui, dar le-a luat apărarea superiorilor săi (evident) în fața criticilor, după ce întreaga țară a văzut contrastul bogați – săraci de la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului.
„Pentru cei care comentează că Merţanele popilor… etc. V-aţi întrebat vreodată de ce oamenii serioşi nu discută despre maşinile astea? Simplu… sunt maşini puse la dispoziţie de SPP. Aşa că nu-s maşinile popilor, ci ale statului. Ştiu, sunteţi invidioşi că nu apucaţi şi voi o tură cu ele. Pe surse… sunt blindate“, a scris Tănăsescu pe pagina sa de Facebook.
Acest “om serios” crede că oamenii sunt nemulțumiți de faptul că mașinile luxoase și blindate aparțin Patriarhului Daniel și suitei sale. Ei bine, iată că această “vedetă” a Bisericii ne luminează: automobilele nici măcar nu sunt ale lor, de ce să mai comentezi.
Ce nu înțelege el este că nu contează cine e proprietarul acelor automobile, ci că se folosesc de niște bunuri ale statului, în condițiile în care au deja venituri enorme din buget cu care și-ar putea cumpăra chiar ei mașinile. Oricum ar fi, tot banii contribuabililor le asigură bunăstarea. Inclusiv a lui Tănăsescu.
Criticile și glumele nu vin nici din necredință, nici din invidie. Ele sunt o reacție la opulența înalților ierarhi care trăiesc exact contrar modului în care îi învață religia creștină să o facă. Acești preoți nu par să ofere un exemplu moral de urmat, ci sfidează.