Ami Teiceanu este o luptătoare. Aceasta și-a crescut singură fiica, încercând să îi ofere tot ce este mai bun, ba chiar uneori a uitat de dorințele și cariera ei pentru a se asigura că un viitor frumos o așteaptă pe Carmina.
Ami Teiceanu ne-a oferit un interviu în exclusivitate în care a povestit totul despre schimbările care au loc în viața ei și a fiicei sale, ținând cont că Carmina se mută la București pentru facultate, dar și despre cum este, în momentul de față, relația lui Liviu Vârciu cu fata lui.
Ami Teiceanu: Nu se pune problema să nu îi duc dorul. Ne vedem în fiecare zi, vorbim pe FaceTime, o să merg la București, ne vedem în weekend, nu a plecat în America.
Ami Teiceanu: Nu, niciodată. Am mai fost plecată acum 7 ani, am avut apartament acolo. Nu mă regăsesc acolo, abia am stat 3 luni.
Ami Teiceanu: Nu este ușor, având în vedere că a stat aproape 20 de ani lângă mine și am crescut-o singură, dintr-o dată să plece…dar, ăsta e cursul vieții.
Fiecare avem un destin, nu putem să îl schimbăm. Sper să își împlinească toate visele, să fiu mândră de ea. Doar o mamă care crește singură un copil știe ce înseamnă.
Ami Teiceanu: Eu sper că, dacă tot nu a făcut nimic atâția ani, de acum încolo va avea grijă și o va susține. Este normal, ea se mută la București. Ei vorbesc, cu siguranță o să o ajute, îi va cumpăra un apartament în rate, ceea ce este și normal.
Cu siguranță o să fie lângă ea și o să o protejeze cât va putea pentru este în București, nu mai e în Arad. Ce a fost în trecut, a fost, contează ce o să fie de acum încolo. Am șters tot, viața merge înainte, nu trăim cu trecutul.
Niciodată nu este prea târziu să fie bine. Important este că țin legătura, vorbesc, se văd, ea merge la el. Așa e normal.
Ami Teiceanu: Nu cred așa ceva, nu s-a pus problema, dar nu știi care este cursul vieții. Poate să fie, poate să nu fie, nu știi unde te duce viața. Poate o să rămână la București, poate stă un an, doi, trei, iar apoi se mută. Se pot schimba lucrurile.
Ami Teiceanu: Oarecum am fost tot timpul pregătită pentru acest moment, sunt împăcată cu gândul. Am știut tot timpul că o să vină vremea când o să plece de lângă mine, este ceva normal.
Emoțiile sunt până când o să o văd bine, este abia la început de drum. Eu o să fiu lângă ea mereu, ea știe, nu se pune problema. Oriunde o să fim în lumea asta, nimeni nu o să despartă legătura dintre noi două.
Ami Teiceanu: Am fost întotdeauna.
Ami Teiceanu: Are o relație bună. I-am spus întotdeauna că sunt frățiorii ei, nu au nicio vină și trebuie să îi iubească și să se comporte frumos cu ei. Ea la început nu a fost foarte încântată dar acum este OK.
Ami Teiceanu: Eu sper, nu am de unde să știu sigur. Bine, ea nu o să stea cu el în casă. Are 20 de ani, are nevoie de intimitatea ei, îi va lua un apartament, nu se pune problema.
Ami Teiceanu: Niciodată. Nu se pune problema, nu aș accepta niciodată, la câte se întâmplă în ziua de azi, nu. Nici nu există așa ceva. Nu are fițe, nu este crescută în puf. Știe ce înseamnă și bine și rău, am învățat-o și educat-o destul de bine.
Am încredere în ea, dar nu se știe niciodată. Am auzit destule. Și dacă nu ar fi avut (n.r. posibilitatea de a locui într-un apartament propriu), ar fi stat cu chirie, tot nu ar fi mers la cămin. În zilele noastre, nu prea aș fi de acord cu căminul.
Ami Teiceanu: Apartamentul este 50% luat. Am înțeles că trebuie să fie mobilat și o să stea la tatăl ei sau la o prietenă de-a ei. Este cea mai bună prietenă a ei, tot din Arad, a plecat cu un an înainte la facultate. Sunt ca surorile, fata este ca fata mea, sunt prietenă cu părinții ei de atâția ani.
Bine, nu o să dureze mult până o să aibă apartamentul, în jur de 2 săptămâni. Oricum, nu și-a luat toate bagajele, doar o parte. Când o să fie gata apartamentul, atunci o să îi ducem tot ce mai are.
Are aproape 20 de ani, Liviu are 2 copii mici, ea mai vine seara, mai iese la un suc…este mai bine să stea la prietena ei sau să aibă propriul apartament și intimitate.
O să învețe să se responsabilizeze singură, eu făceam absolut totul. Am răsfățat-o, nu prea e bine, dar acum o să vadă că nu mai este mama să facă patul, să spele vasele, să calce.
Altfel o să gestioneze toate lucrurile. I-am spus: ‘Vin peste tine când nu te aștepți și te mănânc dacă nu este ordine și curățenie.’ (râde)
Ami Teiceanu: Da, probabil o să facă ceva, să învețe ce înseamnă, are aproape 20 de ani. Bine, cu siguranță o să se ocupe tatăl ei și de acest aspect. Au și fost discuții, e normal.
Eu nu mai am cu ce să mă ocup de acum încolo, m-am ocupat aproape 20 de ani, acum este pe teritoriul lui să zic așa, este normal să se ocupe el. Fata e mare, educată, crescută, deci a luat-o de-a gata. Atât măcar să facă.
Ami Teiceanu: Îi seamănă leit, foarte multe are, tot ce vrei, parcă ar fi făcut-o singur, acesta este adevărul. Nu seamănă deloc cu mine, dar asta e. Sper să aibă noroc în viață și să aibă o viață frumoasă și împlinită.
Ami Teiceanu: Are vise mărețe, sunt mândră de ea. Și mie mi s-au oferit o grămadă de oferte, dar nu m-a interesat. Nu am fost niciodată interesată de vedetisme, de publicitate.
Mai mult, nu aveam nici timp, mai ales pentru că am crescut o fată singură, fără bonă, fără nimic. Eu mi-am dedicat toată viața ei. Am făcut ce am simțit și ce mi-a lipsit mie în viață.
Ami Teiceanu: Nu am avut nicio treabă cu el, nici el cu mine. Îi doresc să fie fericit cu familia lui, nu are rost să purtăm dușmănie, avem un copil, e mare. Nu am mai avut certuri, fiecare cu treaba lui.