Cine a fost Ioan Ficior, torționarul care a îngrozit România cu cruzimea lui

Autor: Bianca Prangate - 19:33, 26 sept. 2018

Ioan Iosif Ficior, fostul comandant al lagărului comunist Periprava, fost torționar, a murit pe 26 septembrie, la 90 de ani. Acesta a fost condamnat în martie 2017 la 20 de ani de închisoare pentru infracțiuni împotriva umanității.

Ioan Ficior a fost dat în judecată în 2014, de către Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acuzat de infracțiuni împotriva umanității. Dosarul său avea ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Acuzația a fost că, între 1958 și 1963, Ioan Ficior introdus și condus un regim de detenție abuziv și inuman asupra deținuților politici.

Cât a fost el la conducere, au murit 103 deținuți. Din păcate, morții rămân anonimi, din moment ce cei de la IML nu au putut identifica niciun deținut politic pe baza probelor ADN, după cum arată VICE.

Pe lângă faptele de cruzime asupra deținuților politici, Ficior mai avea un obicei: să dea chefuri după chefuri, încununate de aventuri cu soția subalternului său.

Într-un final, aceste petreceri i-au șocat atât de mult pe superiorii torționarului, încât l-au retrogadat și trimis la colonia de muncă Giurgeni într-un final, potrivit Adevărul.

Cei uciși de Ioan Ficior și alții ca el erau îngropați fără cruce, în toiul nopții

Cei de la Gândul au vorbit cu gardienii de la Periprava, care au recunoscut cu greu că, într-adevăr, Ficior „îi mai atingea” pe prizonieri. Cei mai mulți dintre foștii gardieni trăiesc acum în zona Periprava, din pensii de peste 1.500 de lei asigurate de stat. Peste ruinele fostului lagăr s-a construit o pensiune luxoasă, numită „Ultima Frontieră”.

Ion Mihalache, gardian la Periprava în aceeași perioadă cu Ficior, a spus pentru Gândul: „Poate mureau, unu, doi, trei pe săptămână. Se mai îmbolnăveau. Ce, în viaţa civilă nu moare lumea? Eu nu pot să justific de ce mureau”.

Mihalache a mai povestit că morții erau îngropați fără preot și fără cruci, în coșciuge de stuf, câte doi sau trei într-o groapă. Conform unui fost deținut politic, Octavian Bjoza, cei decedați erau îngropați în toiul nopții și uneori primeau, în loc de cruce, un țăruș pe care se nota cu un creion chimic.

Ioan Ficior nu și-a recunoscut vreodată vina

În cadrul unui interviu de două ore cu Gândul realizat în 2013, Ficior a negat toate acuzațiile care, un an mai târziu, aveau să îl condamne la 20 de ani de închisoare. A zis că deținuții care au murit în timpul conducerii lui au murit de bătrânețe.

Singurul moment de ezitare a fost când, întrebat despre posibilitatea existenței unei gropi comune de cadavre la Periprava, a răspuns că nu știe. Mai jos este un fragment din interviul respectiv:

  • Reporter Gândul: Dacă săpăm acum, la Periprava, credeţi că găsim o groapă cu schelete?
  • Ficior: Nu ştiu! Astea sunt nişte lucruri… Dacă dumneavoastră aţi fi în locul meu ce aţi zice?!
  • Reporter: Aş zice „da” sau „nu”.
  • Ficior: Câţi ani sunt de atunci?
  • Reporter: Adică nu vă mai aduceţi aminte?
  • Ficior: Domnule, cine nu plăteşte în cimitir ani de zile, mormântul lui dispare. Dumneavoastră credeţi că în cimitirul din comuna Periprava n-au fost îngropaţi oameni, în timp, unii peste alţii?

Deținuții politici care au prins regimul lui Ficior trăiau complet izolați de familie și prieteni, erau cazați în barăci mizerabile și în care frigul trona, erau sancționați verbal și fizic pentru abateri minore, erau înfometați și însetați, munceau în condiții inumane, iar dacă aveau o problemă medicală, nu primeau tratament. Fiecare dintre ei are povești îngrozitoare, pe care le-au împărtășit cu cei de la Gândul.

Amintirile foștilor deținuți politici sunt dovada cea mai dureroasă a vinovăției lui Ioan Ficior

Fostul deținut politic Radu Ioan, în vârstă de 87 de ani, care a petrecut trei ani la Periprava, nu a plâns niciodată. Totuși, amintirile din lagăr au rămas vii și dureroase.

„Te ţineau doi criminali de-ăştia, îţi puneau o pânză pe fund, udă, şi apoi cu un baston de cauciuc începeau să-ţi dea şi le numărau”, a povestit el. „Şi când dădeau tu aveai impresia că fesele ţi-au crăpat! Urlai! Că n-aveai încotro, fără să vrei. Apoi iar te băteau, încă o dată”.

Ioan s-a gândit de mai multe ori că i-ar fi ucis fără să stea pe gânduri pe cei care l-au torturat. „Doamne, dacă aş fi scăpat atunci din puşcărie şi aş fi avut o armă, îi împuşcam pe toţi ăştia care ne păzeau”, a afirmat el. „Că nu mai puteam, aveam o ură îngrozitoare”.

Clujeanul Traian Neamțu a fost și el deținut politic și a avut ghinionul de a-l cunoaște pe torționarul Ficior. L-a descris pe acesta din urmă ca fiind un „ţăran îndesat, dur, care umbla ţanţoş, cu cizmele lustruite”, care „știa să bată bine”.

Uneori, nici nu era nevoie de un motiv pentru bătăi, „te băteau dacă nu le plăcea cum umblai”. „L-am auzit acum că a spus că deţinuţii au murit de bătrâneţe la Periprava, dar să-şi amintească numai de căpitanul Duca, din Gherla, din lotul de la Târgovişte, care a murit de foame la 30 de ani, ultimele lui cuvinte fiind «n-aveţi o bucată de pâine?»”, a povestit Neamțu. „La fel a murit acolo şi părintele Bacoţiu”.

Bărbatul a mai descris și condițiile care erau în lagăr: „Era o mizerie totală. Beam apă din Dunăre şi dormeam cu şoarecii printre noi. Ne acopeream gura cu o batistă ca să nu ne intre şoarecii în gură. Dacă culegeam scaieţi de pe câmp şi lăsam, cumva, unul în urmă, ne puneau să îl culegem cu gura. Eram cu hainele rupte şi zdrenţăroşi”.

Un alt deținut politic, Ioan Tranculov, care fusese condamnat la cinci ani de închisoare pentru că a încercat să fugă din România, și-a amintit că întâlnirea cu Ficior a fost brutală.

„Ne-a încolonat şi ne-a întrebat pe fiecare ce suntem”, a spus el. „Ce meserie, ce aia, ce aia… Şi atunci a început cu înjurăturile şi cu bătaia… În funcţie de ocupaţie. Unul a zis: «Sunt medic primar». «Da?!» i-a zis ăsta, Ficior. «Păi, ce pizda mă-tii eşti? Ori primar, ori medic?». Şi poc, jos cu el! Pe urmă altul. Chiar el îi lovea! Apoi, altul a zis: «Sunt rabin!». «Rabin?!» şi iar: poc peste faţă, cu dosul palmei”.

Ficior are și apărători, care îl scuză, spunând fie că era un om bun, fie că foar îndeplinea ordine. Unii neagă cu totul măcelul din lagăr, invocând motive fictive. Fostul deținut politic Radu Ioan a spus însă: „Să nu mai spună cineva că n-a fost Holocaust în comunism. Poate că cel german, o fi fost cum o fi fost, dar pe ăsta eu l-am trăit”.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI