EXCLUSIV Dezvăluiri crunte la 12 ani de la moartea lui Ion Dolănescu. Ce a pățit marele artist român în ultimele clipe de viață

EXCLUSIV Dezvăluiri crunte la 12 ani de la moartea lui Ion Dolănescu. Ce a pățit marele artist român în ultimele clipe de viață
Amintirea unui mare artist. Dezvăluiri despre ultimele clipe de viață ale lui Ion Dolănescu

Doina Belu, femeia care i-a fost alături lui Ion Dolănescu până la ultima lui suflare, ne-a povestit, în exclusivitate pentru playtech.ro, despre chefurile de pomină pe care artistul le organiza, de ziua lui de naștere: ”Era multă voie-bună, iar de pe mesele îmbelșugate nu lipseau sărmăluțele și vinul roșu”, ne-a spus Doina Belu, una dintre confidentele marelui artist. Ion Dolănescu s-a stins din viață, în urma unui infarct, în 2009. Pe 25 ianuarie ar fi împlinit 77 ani. Au rămas doar amintirile…

”Veneau peste 120 de persoane, de multe ori nu încăpeau la masă și stăteau în picioare cu farfuriile. Erau sute de sarmale pe masă, se serveau cu mămăliguță și cu ardei iute”

Doina Belu este femeia care i-a fost alături regretatului artist, Ion Dolănescu, până în ultima zi lui de viață. Aceasta ne-a povestit cum arătat petrecerile din casa cântărețului, situată pe Strada Caimatei, din Capitală: ”Era foarte frumos. În luna ianuarie, în casa lui Ion Dolănescu, erau câte trei zile de sărbătoare: de Sf. Ion, pe 7 ianuarie, de ziua sa de naștere, pe 25 ianuarie, și de sărbătoarea Vasile, Grigore și Ioan, din data de 30 ianuarie.

Veneau peste 120 de persoane, de multe ori nu încăpeau la masă și stăteau în picioare cu farfuriile. Erau sute de sarmale la masă. Totul era tradițional, începând cu șuncă, șorici, jumări, ceapă, nimic nu era cumpărat din magazin, iar felul doi, sarmale. Nu exista om care să nu intre în casă, iar Ion să nu îi pună în față trei sarmale. În general, se puneau pe platou și fiecare mânca câte putea, cu mămăligă și cu ardei iute.

Apoi se serveau coaste la cuptor și pui. Toate pregătirile erau în casă, și murăturile, la fel, care nu lipseau. Puneam toamna câte 2.000 de kg de varză, eu cu Pițigoi și cu Belu. Avea în beci la el butoaie mari din lemn și întotdeauna spunea ”Viața fără varză murată nu are rost”. Iar sarmalele erau tot timpul făcute, în casă.

Fiecare aduceam dulciuri, căci, unde era să faci în casă atâtea? Aveam și patiseri, cofetari, despre vin, ce să mai spun? Veneau toți preoții, fini de-ai lui Ion Dolănescu, cel puțin 15 fini preoți aduceau vin roșu, preoțesc, plus că el se îngrijea, toamna, cumpăra vin, țuică, tot ce trebuie”, ne-a mai declarat Doina Belu.

”Cu moartea lui Ion Dolănescu am pierdut tot, nu mai ne adună nimeni. Chiar dacă nu era sărbătoare, tot găsea prilej să ne strângem cu toții”

Femeia era nelipsită din casa artistului nostru și nu uită să îl comemoreze atât pe el, cât și pe Ileana Ciuculete, care o numea nașă. Solista de muzică populară s-a stins din viață în urmă cu aproape 4 ani, la vârsta de 64 de ani.

”Când a fost comemorarea și a lui și a finei noastre, Ileana Ciuculete, am făcut colivă, de fiecare dată. Ion mi-a fost ca un frate, prieten, tată, cumătru.  Mi-a botezat nepoții, a participat la evenimentele noastre de familie, și când am petrecut, dar și când a murit fratele. El a fost de toate într-unul pentru mine și sufletul meu.

Mi se confesa, știam când compunea, și tot ce făcea întotdeauna zicea ”să mă consult cu doamna Belu”. Am fost așa de apropiați de nu pot să spun! Cu moartea lui am pierdut tot, nu mai ne adună nimeni. Chiar dacă nu era sărbătoare, tot găsea prilej să ne strângem cu toții”, a mai adăugat Doina Belu, pentru  playtech.ro.

”Avea vecini răi. Păcat că a murit singur, aproape singur. Am stat lângă el până și-a dat ultima suflare”

Regretatul artist Ion Dolănescu locuia în centrul Capitalei: ”Pe când avea Ionuț vreo 6 ani, a adus cineva o capră, a ținut-o un timp în curte. Ne-a chemat pe toți să-i găsim un nume. Ion Dolănescu stătea în buricul Bucureștiului, la kilometrul zero și să fie acolo o capră era foarte haios. Avea păsări de tot felul, un corb. Avea vecini răi. Păcat că a murit singur, aproape singur. Am stat lângă el până și-a dat ultima suflare!

A fost unica voce a țării noastre! Era ceva nativ fără sa învețe note. Se băga în pat și mă suna și întreba: ”Aici cum să fac, ce să fac?”. Mai uita versuri, zicea ”aici lângă mine stai”. Îi suflam cum fac sufleorii la teatru. L-am iubit atâta, încât aș fi putut să cânt și eu, dar pe vremea aceea părinții nu le prea dădeau voie fetelor, să cânte”, își mai amintește aceasta.

”Nu avea suflet rău, dar mulți îl dușmăneau. Și de nu i s-ar mai face pomeni, a dat atâta mâncare încât are și pe lumea cealaltă”

Doina Belu regretă că mai nimeni nu a amintit că Dolănescu ar fi împlinit 77 ani, pe data de 25 ianuarie: ”Am atâtea amintiri, suferim acum. La comemorări e tot mai puțină lume, acum nu era nimeni la mormânt, nu s-a făcut o emisiune în memoria lui, de ziua lui, pe 25 ianuarie. Nu avea suflet rău, dar mulți îl dușmăneau.

Și de nu i s-ar mai face pomeni, a dat atâta mâncare încât are și pe lumea cealaltă. Ușa era descuiată, intra cine voia și nu voia, dintre cunoștințe. Erau la cântăreți de nu le venea rândul să cânte. Am casete cu Romica Puceanu și cu atâția artiști de valoare, mulți nu mai sunt printre noi”, ni s-a mai confesat Doina Belu.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI