Sfaturi pentru o viță-de-vie cât mai sănătoasă. Dacă vrei să te bucuri de o producție mare la toamnă și să ai o cultură sănătoasă, iată la ce trebuie să fii atent. Sfaturi direct de la cei mai buni grădinari, nu ai cum să dai greș în acest fel.
Vița-de-vie este una dintre cele mai cultivate plante, care părea destul de ușor de îngrijit. Se pare, însă, că lucrurile nu stau deloc așa, pentru că există o mulțime de boli ce pot afecta culturile și care sunt greu de îndepărtat dacă apucă să acționeze.
Printre cei mai periculoși dăunători se numără molia, pe care o putem observa și la noi în țară, mai ales în culturile din Sud.
Adulții sunt fluturi lungi, de 7 până la 8 mm, cu o anvergură a aripilor de 18 până la 20 mm.
Aripile din față au pete maro, dar și cu pete gri-verzui. Aripile posterioare sunt gri, sub formă de franjuri, care le ajută să se deplaseze ușor de pe o plantă pe alta. Larva este o omidă de culoare verde-măsliniu sau gri, lungă de 10 până la 12 mm, care face ravagii odată ajunsă pe frunze.
Omida are 2-3 generații pe an și își petrece iarn sub coaja decojită a unui ciot de copac, într- un cocon alb, mătăsos. Adulții apar când temperaturile depășesc 15°C, mai exact în mai-iunie. Se hrănesc timp de 10-12 zile, apoi se împerechează și depun ouă.
Femelele depun aproximativ 50 până la 80 de ouă pe lună, singure sau în grupuri mici, de obicei pe muguri florali, mai rar pe frunze. Astfel, vița-de-vie este vizată de atacul acestora încă de la începutul verii.
Generația a 2-a și a 3-a se concentrează pe fasole verde. Zborul fluturilor și depunerea ouălor sunt favorizate de temperaturile ridicate și de secetă, dar impactul direct al razelor solare asupra ouălor face ca acestea să fie distruse cu până la 50%.
Primele larve apar la începutul lunii iunie și se dezvoltă timp de aproximativ 25 până la 32 de zile. Larvele formează apoi un cocon moale pentru a se transforma în pupe. În prima jumătate a lunii iulie, adulții din prima generație apar după o perioadă de 8 până la 12 zile.
Acest dăunător este o specie de trei generații pe an. Prima generație se dezvoltă în mai-iunie, a doua generație în iulie-august și a treia generație în august-mai. Astfel, sunt prezente în culturi mai mereu, semn că trebuie să fim foarte atenți la ele și să nu le neglijăm.
Pe lângă viță de vie, omizile atacă și zmeura, coacăzele, prunele și nectarinele. Omizile provoacă daune încă din stadiul de larve și se hrănesc cu mai mult de 20 de specii de fructe. Semnele de atac sunt evidente prin prezența larvelor și a mătăsii pe ciorchini, sub scoarța cioturilor de copaci și a viței de vie bătrâne.
Larvele din prima generație se hrănesc cu muguri florali și fructe tinere. O larvă poate consuma până la 80 de muguri în timpul dezvoltării sale. Omizile din a doua generație atacă semințele verzi sau necoapte, iar larvele din a treia generație dăunează atât boabele necoapte, dar și pe cele coapte.
Boabele atacate devin mai întunecate și zbârcite. Larvele înconjoară organul atacat cu fibre albe, mătăsoase. Omizile din generațiile II și III provoacă cele mai mari daune. Din cauza problemelor provocate, este permisă pătrunderea ciupercii patogene Botrytis cinerea. Vinul rezultat este de o calitate mai slabă și nu poate fi conservat.
Pentru control biologic, masculii sunt capturați în masă folosind capcane cu feromoni, ceea ce afectează semnificativ împerecherea. Există o serie de biopesticide produse din bacterii patogene pentru a controla omizile.
Deoarece larvele dăunătorilor sunt sensibile doar la pesticide imediat după ecloziune, combaterea moliei de struguri se face adesea preventiv. Cand larvele din generațiile II si III ajung la fruct, pesticidul nu mai afectează larvele și nu este necesar tratamentul.
Primul tratament se efectueaza în timpul infloririi, folosind pesticide. Al doilea are loc în faza de pârg, în timp ce o a treia metodă de tratament poate fi efectuată în zonele puternic infestate cu 20 până la 25 de zile înainte de recoltare, folosind produse toxice și cu o perioadă de odihnă înainte de culesul fructelor.